ANTICOMUNIȘTII ÎN PAT CU TORȚIONARUL BOLȘEVIC ALEXANDRU VIȘINESCU

În perioada 15.01.1948-15.01.1950
a fost militar în termen l
a Batalionul 7 Securitate Floreşti, Cluj
şi apoi, timp de un an,
sergent la I.M.J. Târgu Mureş.
În acei ani, batalionul a participat intens
la luptele cu partizanii din munţi,
fiind deseori folosit ca forţă de intervenţie
în diverse operaţiuni de prindere sau anihilare
a opozanţilor regimului.
Despre activitatea din această perioadă,
dosarul de cadre păstrează tăcerea.

                      Condamnarea lui Alexandru Vișinescu, înnafara Procesului Comunismului, este simbolică. Întâi pentru a confirma că se petrece într-un spațiu al hilarului și apoi pentru a sublinia tarele pe care le poartă cu sine PNȚCD.
                      E o condamnare care ar fi trebuit să vină între 1996 și 2000. Atunci când la guvernare se aflau țărăniștii. Îți mai amintești, dragă cititor, de Constantin Dudu Ionescu, Emil Constantinescu, Ion Diaconescu, Gavril Dejeu...?  Acea guvernare, pe care o așteptaseră timp de 7 ani românii, a făcut pact cu acești torționari... le-a dat pensii uriașe... și sunt mulți. Sunt mulți bani care s-au dus în burțile lor. Condamnarea lui Vișinescu este atât de simbolică încât e lipsită de valoare. E un fel de a face în ciudă. 
                      De ce? Pentru că e prea mare povara aceasta, a guvernării foștilor deținuți politici alături de proprii lor călăi...  
                      Pe de altă parte, dacă  a ajuns regimul Ponta să se laude, să își asume triumful condamnării unui vierme care în anii 1956-1963 rupea oamenii în două, omora după voia sa pe cine vroia, umilea și batjocorea după placul său... dacă a ajuns Ponta să declare că e un paradox că el, comunistul, realizează ceea ce nu realizaseră anticomuniștii când au fost la guvernare - atunci, prin această condamnare simbolică, PNȚ a fost, a câta oară? umilit. 
                      ESTE PENIBIL să-l acuzi pe un gardian, fie el și șef de închisoare  bolșevică, de genocid atâta vreme cât genocidul nu se putea înfăptui de către o singură persoană.
                      În rechizitoriu se arată că, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârşit acţiuni şi infracţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentate de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora.
                       La 19 august 1956 Ion Iliescu a fost ales președinte al Comitetului de organizare a Asociațiilor Studențești Comuniste, apoi al Consiliului de conducere al acestor asociații (martie 1957). Ulterior a devenit șef de secție la CC al PCR (1965), prim-secretar al CC al UTC. 
                       Dacă îl condamni pe Vișinescu pentru genocid trebuie să o faci și cu Ion Iliescu și cu toți cei care au avut funcții importante în PCR. Ori lucrul acesta nu s-a întâmplat în guvernarea țărănistă din anii 1996-2000. Să accepți la sânul partidului lui Maniu un securist ca Radu Vasile pe care, mai mult, să îl numești prim ministru al României democratice - este peste putința înțelegerii și, fără îndoială, o trădare, nu doar a electoratului ci, mai ales, a principiilor și jertfelor anticomuniste.  
                       După 1989 partidul PNȚ a devenit robul unor relații de tip kafkian. Până azi, PNȚ A TRĂIT ÎN PAT CU VIȘINESCU. Dar azi s-a dat un ordin, de sus, de undeva, a pornit o dubă în trombă, duba i-a luat ibovnicul și acum toată lumea așteaptă să vadă dacă, nu cumva, PNȚ a rămas cu burta la gură.