CAZUL U.S.R. VERSUS HERTA MÜLLER - ÎN PRESA GERMANĂ:

,,MADE FOR MINDS”/ 20.04.2018

http://www.dw.com/de/herta-m%C3%BCller-opfer-rum%C3%A4nischer-eitelkeiten/a-43470570

Herta Müller - Opfer rumänischer Eitelkeiten

HERTA MÜLLER - VICTIMĂ A 

VANITĂȚII/ ORGOLIILOR ROMÂNEȘTI

Herta Müller: "Cel ce mă calomniază dovedește dragostea de acasă"

O farsă românească

                    Dar farsa are o repercusiune proastă în România, pentru ca a deschis-o doar la momentul noilor alegeri pentru managementul asociației. Vechea echipă condusă de jurnalistul și criticul literar Nicolae Manolescu se simte brusc legată de statute - la 28 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Alți autori vorbesc despre un scandal. Mai degrabă decât să fie mândri de a avea un laureat al Premiului Nobel în rândurile lor, conducerea ar căuta sprijin din partea reporterilor care sunt în parte scriitori nesemnificativi, dar foarte "patrioți".

                   În rețea, dar și în unele publicații pertinente, a fost lansată o campanie populistă de calomnie împotriva lui Herta Müller, de la atacuri personale până la denigrarea Premiului Nobel. Iată doar două exemple de opinii în ziarele românești, dintre care prima este antisemită: "Evreii sunt de obicei destul de urâți, dar Fat Herta îi bate pe toți!" Sau: "Nu avem nevoie de laureații Nobel care să nu-și plătească datoriile, să rămână în Germania și să nu se creadă mai deștepți decât noi!"

                  Adevărul Hertei Müller - și anume: "Cel care mă calomniază, dovedește dragostea lui de acasă". La 31 de ani de la plecarea scriitoarei Herta Müller din vechea ei țară, România. Și fiecare glumă se oprește acolo.

ARTICOLUL INTEGRAL

http://www.dw.com/de/herta-m%C3%BCller-opfer-rum%C3%A4nischer-eitelkeiten/a-43470570

HERTA MÜLLER - VICTIMĂ A VANITĂȚII/ ORGOLIILOR ROMÂNEȘTI

                 

Câștigătoarea Premiului Nobel pentru literatură germană, Herta Müller, a fost suspendată de Asociația Scriitorilor din România. Dar ea nu a fost niciodată membru prin admiterea ei. O problemă politică cu consecințe.

                  Se pare că este una dintre cele mai vesele glume ale postului de radio fictiv Radio Erevan din epoca comunistă: Este adevărat că conducerea partidului i-a dat merituosului Ivan Ivanovici o mașină? Răspuns: În principiu da! Dar nu i s-a dat, i s-a luat. Scandalul recent din jurul Uniunii Scriitorilor din România se dezvoltă într-o manieră similară - iar accentul se pune pe câștigătoarea premiului Nobel, Herta Müller.

                  Ea vine din Banat, o regiune din vestul României, și a fost deja cunoscută ca tânără autoare în patria ei, înainte de plecarea ei în Republica Federală Germania, în 1987. Ea aparține minorității germane a șvabilor din Banat. Împreună cu unii colegi scriitori ai "Grupului de acțiune Banat", a fost vizată de temuta Securitate, poliția secretă a dictatorului comunist Ceaușescu, în principal datorită textelor sale critice.

Un membru despre care nu știa

                  Primul său volum de proză "Niederungen" a fost publicat cenzurat, în 1982, în București și a făcut ocoluri în Germania, unde a fost publicat de Editura Red Book, în 1984 - necenzurat. Spionajul sporit și hărțuirea din partea Securității au avut drept consecință calomnierea sa și amenințările. "Cel care m-a calomniat mi-a dovedit dragostea față de patria sa", a spus ea într-un interviu FAZ. Acest lucru nu pare să-și fi pierdut tristețea până astăzi.

                 Cu câteva zile în urmă, Herta Müller, care locuiește la Berlin, a aflat că a fost exclusă din Uniunea Scriitorilor din România pentru că nu și-a plătit taxa anuală. Măsura nu îi afectează numai pe acești membri, ci și pe alți autori, dintre care unii - precum Herta Müller sau colegul scriitoarei, bănățeanul William Totok - care trăiesc în Germania. Mai târziu, asociația a vorbit despre o "suspendare".

"Este o glumă?" 

                 Asta a fost prima reacție a laureatei Nobel la știri. Iată ce declara scriitoarea pentru DW (Deutsche Welle): "Nu știam că eram în Uniunea Scriitorilor din România, nimeni nu m-a întrebat dacă aș vrea să mă alătur și nimeni nu mi-a spus că, din orice motiv, am fost acceptată". În plus, nu au primit niciodată o cerere de plată a comisioanelor de membru.

Teatrul absurd

                Cu toate acestea, când trăia în România, ar fi trebuit să primească o propunere de includere a ei în asociație. La acea vreme, ea și-a făcut înregistrarea dependentă de cea a altui autor al Banatului, William Totok. Pentru că acest lucru nu a fost înregistrat, ea nu s-a alăturat. De atunci, ea nu mai are nici o legătură cu această organizație. ,,Și după aceea, nu mi-am exprimat niciodată intenția de a deveni membru al asociației” - conform declarației sale - ,,Cum ar trebui să numiți acest teatru absurd? Într-o zi, cineva decide peste capul meu și mă face responsabilă pentru ea. Procese democratice nu sunt cu siguranță", spune Herta Müller.

                 Într-o conversație cu DW, William Totok a confirmat faptele. Și totuși, cum se explică faptul că ambii autori - și nu doar ei - funcționează ca membri ai asociației? "După răsturnarea lui 1989" - a spus Totok - "asociația nou-înființată a scriitorilor a luat ca un semn de deschidere mai mulți autori ai exilului, dar fără să îi notifice oficial". Chiar și cu el nu a fost niciodată o solicitare de plată pentru taxa anuală primită.

O farsă românească

                 Dar farsa are o repercusiune proastă în România, pentru ca a deschis-o doar la momentul alegerilor noi pentru managementul asociației. Vechea echipă condusă de jurnalistul și criticul literar Nicolae Manolescu se simte brusc legată de statute - la 28 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Alți autori vorbesc despre un scandal. Mai degrabă decât să fie mândri de a avea un laureat al Premiului Nobel în rândurile lor, conducerea ar căuta sprijin din partea reporterilor care sunt în parte scriitori nesemnificativi, dar foarte "patrioți".

                 În rețea, dar și în unele publicații pertinente, a fost lansată o campanie populistă de calomnie împotriva lui Herta Müller, de la atacuri personale până la denigrarea Premiului Nobel. Iată doar două exemple de opinii în ziarele românești, dintre care prima este antisemită: "Evreii sunt de obicei destul de urâți, dar Fat Herta îi bate pe toți!" Sau: "Nu avem nevoie de laureații Nobel care să nu-și plătească datoriile, să rămână în Germania și să nu se creadă mai deștepți decât noi!"

                 Adevărul Hertei Müller - și anume: "Cel care mă calomniază, dovedește dragostea lui de acasă". La 31 de ani de la plecarea scriitoarei Herta Müller din vechea ei țară, România. Și fiecare glumă se oprește acolo.

ȘEFUL PARAZIȚILOR, NICOLAE MANOLESCU, VERSUS HERTA MÜLLER

„Glumiți? Nu știam că fac parte din
Uniunea Scriitorilor din România.
Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să fac parte
din Uniune și nimeni nu m-a anunțat
că sunt membru. Când s-o fi întâmplat asta?
Și nu am primit niciodată
cerere să plătesc cotizația.”

IUBIȚI CONFRAȚI ȘI IUBIȚI CITITORI,

             zilele acestea, scriitoarea Herta Müller a fost târâtă de către Nicolae Manolescu într-o situație umilitoare, fiind suspendată, pentru neplata cotizației, dintr-o calitate pe care nu o avea, aceea de membră a Uniunii Scriitorilor din România. Nicolae Manolescu nu a reușit în viața lui (care se apropie de 80 de ani) să scrie o singură nuvelă, însă a simțit nevoia organică să o sancționeze, absolut din senin, pe marea romancieră, și nu din punctul de vedere al dogmatismului părerologiei lui, ci din punctul de vedere al unui Șef peste scriitori.

                        Herta Müller nu a fost niciodată membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar senilul Nicolae Manolescu a suspendat-o din această organizație. Cât hilar și cât absurd, aici la Porțile Orientului!

                        Cât de mult înseamnă pentru conducerea Uniunii Scriitorilor din România un scriitor?

                        Pe data de 12 aprilie anul curent, Nicolae Manolescu și Dan Lungu, aflați la Craiova, în campanie electorală pentru ,,președenția U.S.R.”, asistau la alegerile din filiala Dolj a acestei organizații, acolo unde președinte de filială a fost ales scriitorul Jean Băileșteanu. Noul președinte al filialei Dolj s-a bucurat de reușita sa, însă, într-a treia zi, s-a întâmplat să moară. Jean Băileșteanu a fost înmormântat, dar nici Nicolae Manolescu și nici Dan Lungu și nimeni din partea ,,oficială” a U.S.R,, nici până azi, nu au semnat vreun necrolog pentru fostul lor coleg de breaslă, preocupați fiind de propriile ,,candidaturi”. Să îi fie țărâna ușoară lui Jean Băileșteanu!

                      Deplângem starea jalnică a gestiunii actelor și manifestărilor culturale de către statul nostru. Deplângem situația deplorabilă în care se află Uniunea Scriitorilor din România, organizație care se legitimează, cu nonșalanță și obrăznicie, de la un act de așa zisă înființare a ei de către puterea bolșevică la 1949. U.S.R. a rămas o organizație ilegală și după 28 de ani de la abolirea Dictaturii proletariatului. 

                      U.S.R., prin statutul său, dat publicității, nu recunoaște actuala Constituție a României, nu recunoaște statul democrat și declară, incredibil, cu aroganță stalinistă, că nu se supune legilor în vigoare ale țării. Dar U.S.R. se comportă, paranoic și totalitar, ca un organism de cenzură a creației culturale. 

                      Din 1990, această organizație a „înghițit” sume astronomice din banii publici, răsplătindu-i pe susținătorii vechiului regim, pe activiștii Partidului Comunist, pe ofițerii acoperiți sau descoperiți ai Securității și pe turnătorii și informatorii lor - nu doar cu sinecuri, călătorii costisitoare în străinătate, vacanțe, premii și titluri pompoase, ci și cu transformarea lor în medaliați absoluți, înzestrați cu o autoritate de tip militarist. 

                     Mediocri în planul creației, dar manifestând un spirit de disciplină și de obediență de tip fanariot, aceste elemente bolșevice au intoxicat și poluat literatura, de peste 40 de ani, asfixiind valorile autentice, marginalizându-le, izolându-le, sfidându-le, batjocorindu-le.

                     Condusă de un paranoic bătrân, U.S.R. a rămas purtătoarea de drapel a marxism-leninismului, capabilă să hăituiască și să hărțuiască scriitori, să le însceneze situații oribile, să îi poarte prin tribunale în procese absurde și, dacă s-ar putea, să îi condamne la moarte ori la muncă silnică pe viață la Canal.