vineri, 1 iulie 2016

CONSTANTIN BRÂNCUŞI ESTE UN DRUM SPRE IMPONDERABIL

INTERVIU DAT JURNALISTEI CRISTINA OPREA ȘI PUBLICAT ÎN
TURDA MANIFEST/ 19/FEBRUARIE/2016
http://turdamanifest.ro/horia-muntenus-constantin-brancusi-este-un-drum-spre-imponderabil/


                    Cristina Oprea - Se aniversează 140 de ani de la naşterea sculptorului Constantin Brâncuşi. Domnule Horia Muntenus cum percepeţi dumneavostră această aniversare?

                   
Horia Muntenus -  Personalitatea lui Constantin Brâncuşi domină sculptura secolului XXI. Deşi Brâncuşi nu a dorit să fie un avangardist, în sensul curentelor avangardiste ale perioadei în care a trăit, el este un deschizător de drumuri noi în Artă şi, prin asta, un pionier. Dar acest pionierat ţine, de fapt, de o întoarcere la Tradiţie. Pentru formele sale sculpturale, Brâncuşi a privit la ceea se întâmpla în artă cu milenii în urmă, la ceea ce se întâmpla în formele estetice ale folclorului românesc al timpului său, forme care răzbăteau din acele milenii. Romboedrul, substanţa esenţială a Coloanei Infinite, Cuminţenia Pământului, chiar Pasărea, Regele Lumii, Oul…nu sunt formule abstracte, ci depozite de meditaţie artistică ale Tradiţiei. Arta lui Brâncuşi este, prin urmare, o răscolire a Tradiţiei, dar aşezată şi revelată într-un secol care îşi căuta noi identităţi expresive în lumea occidentală. Prin ineditul acestei căutări, acestor frământări ale lui Brâncuşi, arta lui ,,Nouă” îi determina pe contemporanii săi occidentali să o socotească Artă de Avangardă. Aniversarea a 140 de la naşterea lui Constantin Brâncuşi de către statul român este bine venită, în contextul în care revigorarea respectului faţă de această înaltă personalitate a sculpturii mondiale poate fi recucerită de către românii de azi. Niciodată, până acum, statul român nu a investit mai mulţi bani în favoarea desfăşurării unor evenimente de celebrare a marelui sculptor. Şi acesta este un lucru pozitiv. Merită relevat că organizatorul acestor evenimente este Institutul Cultural Român care organizează, pe 19 februarie, cinstirea lui Constatin Brâncuşi în capitalele: Beijing, Roma, Berlin, Budapesta, Chişinău, Instambul, Lisabona, Londra, Madrid, Paris, Praga, Stockholm, Tel Aviv, Varşovia, Veneţia, Viena, dar şi la New York. Din acest punct de vedere: laudă Institutului Cultural Român. 

Pe de altă parte, nu putem trece cu vederea faptul că Brâncuşi este celebrat pe 19 februarie, zi declarată a naşterii sale (19 februarie 1876) şi nu pe 2 martie, ziua pe care trebuie să o luăm în considerare ca dată reală de naştere. Şi aceasta deoarece România a adoptat calendarul gregorian în anul 1919, calendarul fidel calendarului cosmic pe care îl foloseşte întreaga omenire a zilelor noastre. 19 februarie 1876 este consemnată ca dată a naşterii lui Brâncuşi în calendarul iulian, care la 1876 era cu 12 zile în urmă faţă de calendarul gregorian. Noi nu putem să considerăm, azi, că ziua de naştere a lui Constantin Brâncuşi este 19 februarie gregorian, deoarece 19 februarie fusese consemnată în calendarul iulian. Prin urmare ziua reală în calendarul nostru de astăzi, în care celebrăm naşterea lui Brâncuşi, este 2 martie. Asupra acestor aspecte au atras atenţia marii brâncuşologi, cercetători ai vieţii şi operelor lui Brâncuşi, dispăruţi în ultimii 50 de ani, astfel încât oganizatorii evenimentelor aniversare ar fi trebuit să le aprofundeze. Şi nu e deloc lipsit de importanţă. Consider acest lucru destul de grav. Bunăoară, noi, cetăţenii planetei, nu vom sărbători Anul Nou 2017 pe 18 decembrie 2016, ci pe data de 1 ianuarie 2017. 

Un alt motiv de întristare este acela că, la 140 de ani de la naşterea sculptorului, Ansamblul Sculptural ,,Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu este nerestaurat, deşi promisiuni de restaurare au fost făcute de diferiţi oameni politici în ultimii 15 ani. Coloana Infinită se prezintă decolorată, cu pete şi cu foarte multe scrijelituri. Fiecare scrijelitură de pe Coloană este o scrijelitură pe inima mea. Lucrările din piatră din Parcul Central de la Târgu-Jiu au fost în ultimii 6 ani spălate cu jet de apă puternic, exact ca la spălătoria auto şi chiar cu apă care conţinea diferite substanţe chimice dăunătoare acestor piese din calcar. În plus, scandalurile în care sunt implicaţi incompetenţii funcţionari ai Centrului ,,Constantin Brâncuşi” de la Târgu-Jiu nu se mai termină. ,,Calea Eroilor” nu este amenajată arhitectural nici peisagistic. Oraşul Târgu-Jiu este total dezinteresat de gestionarea corectă a Moştenirii Brâncuşi. Nici Ministerul Culturii, ocupat în ultimii 16 ani de diferiţi factori politici, nu a făcut nimic pentru corecta întreţinere și conservare a monumentelor de la Târgu-Jiu. Eu sper ca actualul ministru al culturii, un intelectual de forţă, domnul Vlad Alexandrescu, va interveni în mod direct, cu înalta sa competenţă, în acest an aniversar, pentru restaurarea tuturor lucrărilor lui Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu.

                    Cristina Oprea - Cum se percepe fenomenul Constantin Brâncuşi de către conaţionalii săi?
                   

Horia Muntenus - Unii dintre românii de azi nici măcar nu au auzit de Constantin Brâncuşi, alţii ştiu doar că a fost un mare sculptor şi atât. Există şi români care şi-ar dori ca rămăşiţele pământeşti ale lui Constantin Brâncuşi să fie aduse din cimitirul Montparnasse, de la Paris, în România – e cazul poetului Laurian Stănchescu. Acesta ne promite an de an, din 2010 încoace, că îl va aduce pe Constantin Brâncuşi la Hobiţa. Unii consideră ca acţiunile lui Stănchescu se constituie într-o diversiune. Stănchescu crede că poate aduce osemintele sculptorului. Îngrijorător mi se pare un alt aspect. În anul 2009, toamna, aflat într-un ciclu de prelegeri legate de Brâncuşi, prin ţară, vorbeam despre necesitatea ca osemintele lui Brâncuşi să fie aduse la Hobiţa. Un an mai târziu, Laurian Stănchescu, în toamna lui 2010, sprijinit de Prefectura judeţului Gorj şi de Consiliul Judeţean Gorj, lansa acelaşi îndemn, preluîndu-mi demersul. În următoarele luni colabora foarte bine şi cu Primăria Municipiului Târgu-Jiu, prin instituţia acesteia, Centrul Cultural ,,Constantin Brâncuşi”. Trebuie amintit, aici, că sculptoriţa Maria Pătraşcu-Brâncuşi, rudă de gradul IV a sculptorului, stră-strănepoată a acestuia, făcuse, încă din deceniul nouă, demersuri legitime pentru aducerea în ţară a osemintelor stămoşului ei. Deşi beneficia de toate atuurile şi drepturile conferite nu numai de legea românească ci şi de legea franceză, Mariei Pătraşcu-Brâncuşi i s-au pus toate piedicile posibile, vizibile şi invizibile, pentru ca acţiunea ei să fie stopată. Toate aceste piedici i-au fost puse de autorităţile române, diverşi vectori politici, care nu doar că erau complet dezinteresaţi ci chiar împotriva acestui lucru. Am cunoscut-o la Târgu-Jiu în anul 2000, însoţită fiind de fiica ei, avocata Maria Luminiţa Mincu Pătraşcu-Brâncuşi. Stăteau amândouă pe scaune şi plângeau în faţa nedreptăţii strigătoare la cer. Dinaintea unei forţe ascunse, erau neputincioase. Şi plângeau. Laurian Stănchescu, pe care l-am cunoscut în mai multe rânduri, a refuzat comunicarea cu avocata Maria Luminiţa Mincu Pătraşcu-Brâncuşi, nereuşind să îmi explice de ce. Acţiunile purtate de el îmi devin, tot mai limpezi, acţiuni de spectacol şi de aruncare în derizoriu a aducerii în țară a osemintelor lui Constantin Brâncuşi. De altfel, într-un mod cât se poate de sintetic, cunoscuta cercetătoare a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi, doamna Doina Frumuşelu, îl persifla pe Laurian Stănchescu, într-un interviu pe care mi l-a acordat, spunându-mi că acesta pare că ar merge la Paris să-i aducă osemintele lui Brâncuşi într-o pungă de nailon. Regizorul TVR Cornel Mihalache, într-un film documentar, îl ironiza pe Laurian Stănchescu într-atât de mult încât evidenţia, cu profesionalism, penibilul şi hilarul întregii poveşti. Da, ne întrebăm, ce ar fi însemnat să existe azi mormântul lui Constantin Brâncuşi la Hobiţa, azi, la 140 de ani de la naşterea sa. Din păcate, nedreptatea făcută sculptoriţei Maria Pătraşcu-Brâncuşi, atunci, de către autorităţile cripto-comuniste este şi o mare nedreptate pentru cultura naţională. Prin abstract, osemintele lui Brâncuşi ar mai putea fi aduse în ţară doar printr-un dialog responsabil pe care să îl poarte, la cel mai înalt nivel, statul român cu statul francez. Dar această şansă este mai firavă decât firul unei pânze de păianjen.

                    Cristina Oprea - Cum îl percepeţi dumneavoastră pe Constantin Brâncuşi?

                   
Horia Muntenus - Pentru mine, Constantin Brâncuşi reprezintă întruchiparea unui eon. În sufletul meu, şi în mintea mea, Brâncuşi adună arhetipuri şi sensuri dintr-o lume pe care foarte puţini dintre cei de azi o mai pot simţi. Brâncuşi este o stare, la fel cum fiecare lucrare a sa. Meditaţia este o stare, zborul este o stare, sărutul este o stare, trecerea este o stare. Îi plăcea să bea câte un pahar cu vin, dar vinul acela era Vinul Înţelepţilor. Când rămân în contemplaţie, dinaintea vreunei lucrări de-a lui, simt că beau din cupa cu vin a lui Constantin Brâncuşi. Şi atunci îmi dau bine seama cât de îndepărtată e lumea lui Constantin Brâncuşi de omul contemporan şi cât de străin este omul zilelor noastre de lumea pe care o descrie Constantin Brâncuşi. El, însă, a fost atât de mare şi atât de înalt încât a prevăzut aceste lucruri şi şi-a înzestrat lucrările cu o energie capabilă să supravieţuiască tuturor degradărilor şi tuturor decăderilor, dăruindu-le lumina mesajelor sale. Toate lucrările sale sunt luminoase: ,,Masa Tăcerii” exprimă bucuria împărtăşirii din lumina Domnului; scaunele sunt clepsidrice, exprimând lumina care răzbate prin veacuri; ,,Poarta Sărutului” este locul de trecere înspre lumină; ,,Coloana Infinită” a metalizat-o în alamă să strălucească în soare; ,,Oul” este germenele vieţii, adică germenele luminii; ,,Peştele” e o particulă de lumină care ţâşneşte în ape; ,,Păsările” sunt polisate şi aurii, luminând, în zbor, precum soarele.   
Brâncuşi este un Drum spre Imponderabil.
-------------------------------------------------------------
POST SCRIPTUM. După două luni de la apariția acestui interviu, Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu și-a prezentat, în mod public, demisia:

,,Domnule Prim-Ministru,
În fața rezistenței opace la schimbarea structurală pe care am încercat să o inițiez, să o dezvolt și să o pun în practică în instituțiile de cultură din România, în fața ostilității nedezmințite a aparatului refractar la regândirea modalităților de funcționare a instituțiilor publice de cultură, a relației dintre sectorul independent și cel public, vă prezint demisia mea.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu