luni, 16 noiembrie 2015

O CRONICĂ DE CRISTINA OPREA - ,,VIZIUNEA SUPRAREALISTĂ A LUI HORIA MUNTENUS ÎN ROMANUL „DINCOLO DE STELELE RECI”


CLIPA, cea mai veche revista româneasca din Statele Unite în circulație.

PRODIASPORA

RADIOPRODIASPORA

MELIDOLIUM

CONFLUENȚE LITERARE

CRISTINA OPREA
ARTIST PLASTIC
DOCTOR ÎN ISTORIE ȘI ARTE VIZUALE
Pe domnul Horia Muntenus l-am cunoscut la Craiova cu prilejul manifestării culturale ,,Zilele Constantin Brâncuși”, ediția a III-a, desfășurată în perioada 14-15 martie 2015. Pentru ca acest eveniment cultural să ființeze au cooperat trei instituții culturale și formatoare – Asociația ,,Podul lui Apollodor”, Muzeul de Artă și Filarmonica Oltenia. Simpozionul ,,Brâncuși, la răscrucea artei moderne” s-a desfășurat apoi în Sala Oglinzilor din cadrul Muzeului de Artă. 
                A fost într-adevar un miracol, existența lui Brâncuși pe aceste meleaguri. Creațiile lui Brâncuși sunt cărți deschise spre lectura profundă. Semnele arhetipale ce sunt închise în piatra și marmură, au fost folosite încă de la nașterea civilizației umane. Dar ei, primii oameni, știau cum și cât să le folosească. O dată cu evoluția umanității, noi am pierdut acest limbaj sobru și echilibrat. Dar...S-a născut Constantin Brâncuși! O cometa pe cerul necunoașterii noastre. Prin creațiile sale ne-a reamintit de simplitatea formei si de modul de a esențializa o idee. Și... încetul cu încetul, ne-am reamintit cine suntem. Ne-am reamintit de frumusețea și puritatea sufletului. Ne-am reamintit de ceea ce înseamnă vibrația la elementele universale. 
                Și la simpozionul acesta interesant l-am reîntâlnit pe domnul Muntenus cu prilejul ,,Zilelor orasului Craiova” când, la Casa de Cultură ,,Traian Demetrescu” a prezentat filmul ,,Calea Eroilor – Istoria unei capodopere” și a lansat romanul ,,Dincolo de stele reci” editat la Azbest Publishing 2015. Pe lângă regizor, Horia Muntenus este un scriitor marcant al Ardealului contemporan, venind din zona Clujului și a publicat mult, de la poezie la eseuri de hermeneutică, și aici permiteți-mi să citez titlurile cărților sale ,,Noaptea exilatului”, ,,Ioan”, ,,Gura de piatra”, ,,Dreptul la tristețe”, ,,Liber”, ,,Pythia”, ,,Dincolo de Brâncuși” și ,,Poesii (frânturi din tinerețe)”. 
                Când am privit pentru prima data coperta cărții, m-am gândit imediat la tensiunea creată prin juxtapunerea a doua culori puternice – roșu și negru, cărora li se adaugă, pentru a echilibra, mici inflexiuni de verde. Atunci am avut sentimentul de pulsație a vieții, de eternitate a trecerii, de lupta dintre viață și moarte, dintre dragoste și ură. Pasarea neagră, sufletul transmigrând spații existențiale, al cărui ochi, o stea, mi-a adus aminte de Luceafărul de dimineață, ce în solitudinea lui, ne trimite raze, dar se luminează de fapt pe sine. În același timp ochiul păsării înlocuit cu o stea poate semnifica și privirea de dincolo de lumi, de biruință a văzutului asupra nevăzutului. 
                Astfel, am deschis cartea spre lecturare. Tema abordata are o mare importanță în viața scriitorului, fiind presărată cu multe date autobiografice din perioada armatei făcute la Vînătorii de munte, armă destul de grea. 
                Textul te poartă de la cruda realitate spre zone ale supra-realului, metamorfozând trăiri, ducând cititorul spre lumi subtile. De la lupta pentru viață, pentru supraviețuire, autorul ne deschide o fantă spre iubirea sincera, delicata, intre doi oameni tineri și frumoși, ce își trăiesc sentimentele profunde la intensitate maximă. Întregul roman este structurat pe clipe rupte din realitatea dură a vieții de soldat, după cum spune autorul ,,firul gândurilor leagă firul râului de firul șoselei și drumul curge ca un râu. Râul se va varsă într-un altul și, în final, va ajunge în mare, fără chip de întoarcere, în timp ce drumul asta e afluentul milităriei, drumul va fi afluentul Eliberării.” (citat de la p.45) 
               Pendulând între planul terestru și cel spiritual, autorul introduce mai multe personaje, fiecare găsindu-și situarea lui spațio-temporală, iar numele lor sunt coordonate de fixare pe această hartă a carții – Pistolarulnumarulunu, Comandantul Unității, Locotenent-Colonelul, Maiorul, Capitanul, Cicatrizatul, Locotenentul Celalb, Tina, Maioreasa Cucoc, Viki, Bătrânul, Sfântul Petru, Sfântul Sisoe, Călugarul, soldații și Maria – personajul feminin principal. 
                Romanul cucerește cititorul prin întâmplările sale și prin tragismul lor, prin modul de sinceritate al scrierii, prin limbajul utilizat, prin imaginile suprarealiste folosite ca treceri între tablouri. Starea de spirit indusă de lectură este aceea de contemplare asupra existenței umane și a efemerității sale. De aceea trebuie sa menționez că aceasta carte deja își formează publicul ei, fiind lansată în mai multe orașe din România – Cluj, Craiova, București, Sebeș-Alba, Râmnicu –Vâlcea, Făgăraș și Baia Mare. 
                Eu am găsit cartea ca interesant sistematizată, gândită de la impactul vizual asupra cititorului, prin cromatica copertei și până la modul de exprimare extrem de original. După cum scrie Horia Muntenus în încheierea romanului ,,Cerul senin se poate zări printre vârfurile brazilor, acolo unde Luna Plină tronează solemnă, impasibilă, înconjurată de stelele reci. Dincolo de ele, dincolo de freamătul constelațiilor, dincolo de Pulberea Luminii, dincolo de puzderia de sori și de planete – imensitatea misterioasă în care se duc, să se prefacă-n tacere, toate gândurile, toate visurile, toate neliniștile și toate emoțiile.” (citat pag.253) 
               Îi mulțumesc domnului Horia Muntenus pentru bucuria de a-mi oferi spre lectură un alt tip de roman, un roman cu o anumita încarcătură filosofică și ii doresc succes în demersurile domniei sale. Iar dumneavoastră, cititorilor, vă doresc lectură placută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu