RĂSPUNSUL LUI PETRIA
Stilistic, volumul răspunde afirmativ acestui titlu, poetul
comprimă teme existențialiste în reușite de expresie lirică mitologizante, spectaculare, îmbinate cu tehnicile prozaicului și demitizărilor specifice postmodernismului – într-o, parcă, radiografie-psihanaliză a realității contemporane și a eu-lui poetic impresionat și erodat (atins), totodată, de această realitate, dar o erodare pe care poetul o contestă și în fața căreia, cu vigoare, protestează.
comprimă teme existențialiste în reușite de expresie lirică mitologizante, spectaculare, îmbinate cu tehnicile prozaicului și demitizărilor specifice postmodernismului – într-o, parcă, radiografie-psihanaliză a realității contemporane și a eu-lui poetic impresionat și erodat (atins), totodată, de această realitate, dar o erodare pe care poetul o contestă și în fața căreia, cu vigoare, protestează.
Protest al său în fața unei înfățișări a contemporaneității din ce în ce mai îndreptată spre Haos, mai aproape de Haos și mai înstrăinată de idealul îndreptării umanității spre Cosmos sau reîntoarcerii umanității spre Cosmos, sub ,,presiunea” tentațiilor lansate de Facil, de chemările Ușurinței (Ușurătății), de Superficialitate - noile ei zeități și idoli. Și, protestând, în felul său, poetul își afirmă Conștiința dinaintea dezarticulărilor, dezmembrărilor, schimonosirilor relațiilor inter-umane, cu personalitatea sa emotivă, dar cu vigoarea sa creativă, fiindcă, iată, avem exemplificări aforistice memorabile:
,,aerul are un deficit de fier și este anemic”; ,,păsările și avioanele își economisesc zborurile să nu tulbure aerul”; ,,fericirea nu lasă urme la ușă”; ,,libertatea-i un destin personal”; ,,femeile cu sânii ca niște replici percutante”; ,,cerul e aplecat/ ne numără câți mai suntem”; ,,n-ai cum să înțelegi nimic până nu/ devii subiectul morții”; ,,fiecare nebun se bate/ pentru măcar două minute pe soclu”; ,,noaptea se înclină în urcare pe cerul rigid”; ,,numai să ai ochii deschiși, femeia/ e/ învierea ta la purtător”; ,,aerul mort e când pe țiglele casei, când în/ fotografiile vechi”; ,,dacă s-ar aprinde pielea ca o benzină solidă, am încălzi/ cu sufletele”; ,,ne trebuie o viață să învățăm că/ singurul lucru/ care nu se uzează este/ lumina”.
Există în acest volum un dinamism al verbiajului, curge cu diferite viteze, sunt salturi tematice, prin urmare, deși unitar, volumul nu este monoton.
Subliniem importanța valorică pentru poezia contemporană de la noi, Alexandru Petria este un nume consacrat, în ciuda factorilor obliteranți pentru afirmare din zilele noastre. O înaltă magnitudine lirică se adaugă cărților sale de până acum.
Sigur, Alexandru Petria nu face parte din Literatura oficială (din păcate, avem și astăzi o așa zisă Literatură oficială; din fericire, din ce în ce mai greu de ,,gestionat”), dar generația din care face parte s-a impus, are producții literare absolut deosebite, absolut remarcabile, are reverberații în conștiința publică și va fi vizibilă din ce în ce mai mult.
Alexandru Petria vine din zona neînregimentărilor, din zona aspră a spiritului neîngenuncheat, din zona ,,terenului accidentat” , de acolo de unde se înalță Arta autentică, liberă:
,,ai fost educat să ai încredere în/ discursul oficial,/ ai ajuns cu ochii discursului oficial, cu/ creierul din spatele lui./ e de înțeles că nu-l suporți pe poetul care te/ cicălește cu felurite treburi, poetul e printre/ puținii/ ocolitori ai drumului oficial, n-are/ nicio noimă când strigă că poezia e/ numai off-road,/ că ai ochii pe cât de deschiși pe atât de închiși, dar poezia/ e numai off-road”.
Infinitelor întrebări pe care și le pun oamenii li se poate da și acest răspuns înălțător al lui Petria: ,,în creștere, unghia/ lunii zgârie cerul/ ca să curgă din el/ lumina”! (Joint).
-----------------
”Triaj prin sânge și valuri” , Editura Tribuna (2024), cu un comentariu de Dragoș Paul Aligică și cu un comentariu de Liviu Antonesei; cu Ilustrația copertei de Georges Mazilu: ,,Les pêcheurs” (,,Pescarii”).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu