WALTER ÜBELHART ,,ÎN UMBRA LUI SHAKESPEARE” ȘI FILMUL REGIZAT DE JÁNOS TÁRKÁNYI ,,THE SILVERSMITH” (,,ARGINTARUL”)

ÎN UMBRA LUI SHAKESPEARE 

Scriitorul Walter Übelhart, plecat pe drumul întocmirii unei monografii a satului Băiuț, cândva, într-o zi de 1 Noiembrie, de Ziua Morților, în cimitirul localității (situată la 50 de km de Baia Mare), unde se află înmormântați părinții săi, a fost întâmpinat de un domn pe nume Willy, care i-a arătat o monedă a localității Băiuț, emisă la 1630. Căutând să afle cine a bătut moneda, a descoperit că, la acea vreme, existase un argintar în Baia Mare, Ion Argintarul, care emigrase, ulterior emisiei monedei, în Anglia. Scriitorul, în dorința de a afla cine fusese Ion Argintarul, colaborează cu amicii săi, un detectiv particular, doi istorici și un prieten pasionat de parapsihologie și pornește în identificarea lui Ion Argintarul, mort cu patru sute de ani în urmă: 

Johannes Banfi Hunyades (Bánfihunyadi János, cu unul dintre pseudonime Hans Hungar; 1576, Baia Mare – 28 august 1646, Londra), fiul Episcopului lutheran de Baia Mare, Benedict Banfi Hunyades, autor al câtorva lucrări de Teologie. Cunoscut este faptul că Johannes Banfi Hunyades devenise, la Londra, un personaj extrem de complex, remarcându-se în cercurile academice de acolo, dar Walter Übelhart a descoperit că, în Capitala Regatului Britanic, Banfi Hunyades s-a aflat în cercurile apropiate de William Shakespeare. 

Uluitoarele asemănări de nume, întâmplări și morfologii mitologice din legendele românești cu eponime și desfășurări epico-dramatice din Opera lui Shakespeare îl fac pe scriitorul Walter Übelhart să studieze ipoteza în care Johannes Banfi Hunyades (profesor de Botanică, Matematică și Filosofie la Gresham College din Londra, traducător din Limba Germană, renumit chimist și alchimist, metalurg, aurar, metalograf, gravor și pictor, inventator – printre altele, a dinților artificiali și a unor diferite tipuri de vopsele - căutător de Antimoniu, student al Mercurului și al secretelor Transmutației), ar fi putut avea o influență importantă asupra lui Shakespeare, sau chiar o traspunere a basmelor și legendelor românești în opera marelui clasic, ținând cont de faptul că, în anturajul actorului, era singurul personaj, din arealul originar al lor, capabil să fie ,,mesager” cultural al Tradiției din Estul Europei pentru cercul shakesperean. 

Similitudinile dintre temele și numele personajelor din Opera marelui Will și folclorul românesc l-au condus pe Walter Übelhart la rezultate uluitoare și și-a finalizat studiile prin elaborarea unei cărți, pe care a ținut-o în sertar vreme de un an, înainte de a o publica. Din pricina curajului tezei (demonstrată admirabil), având în vedere posibilitatea de interpretare subiectivă a ei, scriitorul a așezat-o într-o formă romanescă, ceea ce (fie-ne permisă aprecierea: potențează caracterul metafizic al relevanțelor, evidențelor, în spiritul Epocii descrise dar, mai ales, al personalității lui Johannes Banfi Hunyades și al grupului din umbra lui William Shakespeare). 

Walter Übelhart își conduce lectorul pe căile pavate cu elementele misterioase și simbolice ale elaborării uneia dintre cele mai importante Opere literare ale Europei. Ar fi avut Walter Übelhart posibilitatea să realizeze un tratat, cu toate argumentele, probele, enumerate și descrise în carte, totuși, a preferat o prezentare beletristică, în defavoarea uneia seci, de expozeu savant, poate academică. 

Astfel încât, cartea ÎN UMBRA LUI SHAKESPEARE favorizează un factor extrem de important pentru rezultatele cercetării: ilustrarea fericit realizată, prin mijloacele stilistice ale scriitorului, a atmoferei și conjuncturilor timpului în care a fost scrisă Opera lui Shakespeare. În felul în care este construită cartea, vom putea aprecia, de asemenea, modestia lui Walter Übelhart, care nu emite pretenția unui ,,adevăr absolut”, chiar dacă excelează (zicem noi) în etalarea multitudinii dovezilor. 

Cercetătorii au evidențiat, în ultimele decenii, misterul elaborării Operei lui William Shakespeare. S-au scris tomuri întregi pe seama discrepanței dintre un personaj actor, ca William Shakespeare, și opera covârșitoare care îi era atribuită acestuia. În primul rând, s-a subliniat că nu există nici un manuscris al operelor lui Shakespeare și s-a consemnat, astfel, un pseudonim al ,,unui” scriitor genial, dornic, din diferite motive, de anonimat. 

S-au elaborat studii pe această temă, s-au realizat filme documentare și filme artistice. Întrebării: cine a creat operele atribuite lui William Shakespeare? - cercetările istoriografice au propus diverse și posibile răspunsuri veridice: filozoful Francis Bacon, Sir Roger Manner, conte de Rutland, Cavalerul William Stanley, Edward de Vere, conte de Oxford, poetul şi dramaturgul Christopher Marlowe, Mary Sidney Herbert, Contesă de Pembroke și (mai puțin credibil) poetesa Emilia Lanier ori Sir Fulke Greville. 

Dezbaterile și supozițiile continuă și astăzi, cu privire la cel care a fost adevăratul autor, dar, în această paradigmă, Walter Übelhart are o intervenție în care precizează un grup de 7, grup din care făcea parte, marcant, alchimistul Johannes Banfi Hunyades – un cerc al celor mai de sus, cărora îi adaugă pe actorul și poetul Ben Jonson, Sir Walter Raleight, parlamentarul Thomas Sackville, Lord Buckhurst, tipograful James Roberts și pe liderul actorilor din Teatrul ,,Globe”, Richard Burbake. 

ÎN UMBRA LUI SHAKESPEARE este un roman documentar, rod al unei cercetări îndelungate și minuțioase în arhive și în biblioteci din țară și din Anglia. După cinci ani de studii și de căutări istorice, romanul nu exprimă însă doar o muncă asiduă depusă în căutarea și parcurgerea filelor îngălbenite de vreme ale documentelor, ci și frământările autorului, prins în ,,mrejele” descifrărilor semnelor și mesajelor din ermetismul care a caracterizat Epoca, în încercarea de a reconstitui spiritul acelor timpuri vechi, lăsându-se călăuzit de Logică, de raționamentul documentaristului și de acribia pe care o are devoțiunea față de Adevăr. 

Expusă în beletristică, tema prinde culoare, atmosfera Vremii e reînviată de sintaxa bogată în mijloace stilistice variate, excelent folosite de scriitor, care își lasă imaginarul liber să pulseze în orizontul descrierilor peisajelor, situațiilor și dialogurilor personajelor. Tehnic, Walter Übelhart își construiește literatura glisând epicul în alternanța planului contemporaneintății cu cel al timpului istoric din vremea lui Shakespeare. Valențele creativității și ficționalului devin instrumente de penetrare a acelui timp, ajutându-l să se transpună în acel timp, ca într-o călătorie în timp, pentru a putea înțelege acel timp, cu oamenii lui și cu faptele lor. 

Pe de altă parte, în planul descris al contemporaneității noastre, de unde autorul pleacă în această ,,călătorie”, oarecum ,,fantastică”, relevă intrumentarul unui realism literar bine folosit, în favoarea bucuriei lecturii. Prin urmare, avem de a face cu relatarea unui scriitor din prima pătrime a Secolului XXI despre ,,călătoria” sa, ,,la propriu”, într-un Secol dintr-o altă Vreme, într-o investigație uluitoare, istorică și simbolică. Din Nord în Nord. Din Nordul României în Nordul Europei. Sunt câteva căi de lectură: literară (reînnoirea instrumentelor tradiționale ale romanului); mitologică (magică); și altele, care țin de hermeneutică. Când avem de a face în Artă cu autenticitatea? – atunci când publicul e transformat de către autor în martorul emoționat al căutărilor sale, al trăirilor sale, și asta înseamnă împărtășire, adică inițiere. 

În romanul lui Walter Übelhart întâlnim autenticitatea. Cititorul devine confratele autorului și literatura comuniune, pe ,,drumul” ce trebuie parcurs înspre aducerea ,,în lumină” a unui personaj ,,rămas” în ,,anonimat”. Din acest punct de vedere, se reflectă o frumoasă tălmăcire din limba misterelor, dar: tălmăcire cu semnificație, la rândul ei tălmăcită de Estetică, fiindcă romanul ÎN UMBRA LUI SHAKESPEARE decriptează, deși, totodată, cum, de altfel, și solicită autenticitatea, lasă, pe alocuri, să i se întrevadă propriile linii de mister, pe fondul unui fapt: acest roman nu este menit să demoleze o mitologie seculară ci să șlefuiască, înspre o și mai puternică strălucire, paradigma epocală William Shakespeare. 

FILMUL THE SILVERSMITH (ARGINTARUL) Filmul s-a construit cu un buget mic, al lui Walter Übelhart, dar prin elanul prietenilor săi, care, indiferent de profesiile lor, au devenit actori ai filmului cărții lor preferate, interpretând, voluntar, rolurile personajelor romanului - un concept pe care autorul l-a inaugurat sub numele de Book Fan Acting (o fascinantă provocare a cititorilor unei cărți de a interpreta roluri din cartea lecturată), alături de conceptul Book Fan Creating (invitația publicului de a creea diverse forme artistice în urma lecturării cărții), printr-o ,,colaborare emoțională” la un act de creație ,,comună”, în prelungirea stării de spirit al cărții și ecranizării ei. 

Încrezător în Legea atracției universale, Walter Übelhart a pornit la drum, generând un Fenomen, în ,,incidență și coincidență” cu relevarea ,,acelui” istoric al genezei Operei shakespeareene, aportul cauzalitate-efect fiind expresiv în permanenta căutare; cu fiecare răspuns, ivindu-se o altă întrebare, în spiritul a ceea ce înseamnă moștenirea Shakespeare, o cercetare cât de acribică, o pătrundere în analiza firii umane, în chimia Elaborării (Labor). Și, după un pas, un altul. Așa se face că întâmplările survin într-o anumită ordine - Johannes Banfi Hunyades fusese, de altfel, fiu de Lutheran, având, ,,aievea”, conștiința predestinării. Acțiunile cultural-enzimatice ale romancierului stârnesc un nou avânt, după un altul, și determină ,,noi întâmplări”, o ,,întâmplare” (relatată în mai multe rânduri și în diverse semnificații), fiind aceea a întâlnirii cu regizorul János Tárkányi. 

János Tárkányi (n.1970) este Lector universitar al Facultății de Teatru şi Film din cadrul Universității ,,Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, la Departamentul Maghiar de Film, un maestru al imaginii de film, licențiat al Academiei de Teatru şi Artă Cinematografică din Budapesta, secția Imagine de film şi TV, tehnică TV; Doctor în Comunicare vizuală și Master în Comunicare mediatică, având o măiestrie (tehnică) dobândită în mulți ani de practică a operatoriei de televiziune și a editării imaginii de film, fiind realizatorul a zeci de documentare, sute de emisiuni și de programe pentru Societatea Română de Televiziune, fiind el însuși un spirit cultural enzimatic, participând la crearea secţiei de Arte Plastice din cadrul Universității Creștine ,,Partium” din Oradea (unde a activat ca asistent universitar și coordonator de proiecte), și a secției Fotografie Film Media al Universității ,,Sapientia” din Cluj-Napoca, fiind membru, al Societății de Elită Profesională H.S.C. - Societatea Maghiară a Cinematografilor, afiliată IMAGO – European Cinematographers. 

THE SILVERSMITH (ARGINTARUL) este primul film artistic de lung metraj al lui János Tárkányi, magistral debut, încununat cu o recunoaștere internațională extraordinară – filmul fiind premiat la: Best Istanbul Film Festival (Turcia); Druk International Film Festival (Bhutan); Indo Singapore International Film Festival (Singapore); Stockholm City Film Festival (Suedia); Five Continents International Film Festival; Oasis Inter Continental Film Festival (India); Gona Film Awards (India); Uruvatti International Film Festival (India); Europe Film Festival (UK); Golden Sparrow International Film Festival (India); Latitude Film Awards (UK); Florence Film Awards (Italia); 

primind Mențiuni de onoare la Athens International Monthly Art Film Festival (Grecia); Art Film Awards - Monthly Competition (Macedonia); Golden Harvest Film Festival (Japonia). 

THE SILVERSMITH (ARGINTARUL) s-a aflat în finala festivalurilor de film: Prague International Monthly Film Festival (Cehia); Asian Cinematography AWARDS (ACA) (India); Kosice International Monthly Film Festival (Slovacia); Sweden Film Awards (Suedia); Luleå International Film Festival (Suedia); Eurasia International Monthly Film Festival (Rusia); Hollywood Gold Awards (SUA); Portofoliul cuprinde prezența filmului în semifinalele de la: AltFF Alternative Film Festival (Canada); The Continental Film Festival (Spania); European Cinematography AWARDS (ECA) (Olanda); New Cinema - Lisbon Monthly Film Festival (Portugalia); Esoteric International Film Festival (Rusia); Cannes World Film Festival (Franța). De asemenea, filmul a fost nominalizat la: Uganda Film Festival(Uganda); Paris Film Festival (Franța). A fost selectat la: Onyko Films Awards (Estonia); Gutterbliss Temporary Testival (SUA); First-Time Filmmaker Sessions Eastern Europe Film Festival (România); IPIFF Independent Producers Indie Film Festival (România); Anatolia International Film Festival (Turcia); Iconic Images Film Festival (Lituania); Istambul Film Awards (Turcia); Berlin Indie Film Festival (Germania); Milan Gold Awards (Italia); New York Movie Awards (SUA). 

Gândirea artistică a lui János Tárkányi este congruentă celei a lui Walter Übelhart. Regizorul a organizat cele mai, ,,aparent”, nesemnificative detalii, coordonând fluxul acțiunii într-o albie a nuanțelor de mare strălucire. Aici e finețea! Stăpânirea perfectă a tehnicilor de filmare, împletită cu spiritul inovativ și capacitatea de identificare a soluțiilor optime - i-au oferit regizorului o ,,găselniță” ingenioasă profesional, de mare sprijin în munca sa cu actori de circumstanță, oferindu-le acestora curaj și posibilități interpretative, transformându-le autenticitatea și calitățile native în valori cinematografice. 

Credem că o atare însușire (de a lucra cu peste 60 de actori, care în viața lor nu au mai apărut pe o scenă, măcar – o performanță uriașă), tușează talentul lui János Tárkányi, valorizându-i disponibilitățile psihice și capacitățile de creație. Nici condițiile de austeritate tehnică nu l-au intimidat pe regizor, construind evenimente de peliculă festive. 

Scrierea cărții și realizarea filmului reflectă amintirea unor fapte de creație săvârșite într-un trecut îndepărtat și romantic, pentru ca viitorul să fie sedus, întru noblețe spirituală.

CAZUL U.S.R. VERSUS HERTA MÜLLER - ÎN PRESA GERMANĂ:

,,MADE FOR MINDS”/ 20.04.2018

http://www.dw.com/de/herta-m%C3%BCller-opfer-rum%C3%A4nischer-eitelkeiten/a-43470570

Herta Müller - Opfer rumänischer Eitelkeiten

HERTA MÜLLER - VICTIMĂ A 

VANITĂȚII/ ORGOLIILOR ROMÂNEȘTI

Herta Müller: "Cel ce mă calomniază dovedește dragostea de acasă"

O farsă românească

                    Dar farsa are o repercusiune proastă în România, pentru ca a deschis-o doar la momentul noilor alegeri pentru managementul asociației. Vechea echipă condusă de jurnalistul și criticul literar Nicolae Manolescu se simte brusc legată de statute - la 28 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Alți autori vorbesc despre un scandal. Mai degrabă decât să fie mândri de a avea un laureat al Premiului Nobel în rândurile lor, conducerea ar căuta sprijin din partea reporterilor care sunt în parte scriitori nesemnificativi, dar foarte "patrioți".

                   În rețea, dar și în unele publicații pertinente, a fost lansată o campanie populistă de calomnie împotriva lui Herta Müller, de la atacuri personale până la denigrarea Premiului Nobel. Iată doar două exemple de opinii în ziarele românești, dintre care prima este antisemită: "Evreii sunt de obicei destul de urâți, dar Fat Herta îi bate pe toți!" Sau: "Nu avem nevoie de laureații Nobel care să nu-și plătească datoriile, să rămână în Germania și să nu se creadă mai deștepți decât noi!"

                  Adevărul Hertei Müller - și anume: "Cel care mă calomniază, dovedește dragostea lui de acasă". La 31 de ani de la plecarea scriitoarei Herta Müller din vechea ei țară, România. Și fiecare glumă se oprește acolo.

ARTICOLUL INTEGRAL

http://www.dw.com/de/herta-m%C3%BCller-opfer-rum%C3%A4nischer-eitelkeiten/a-43470570

HERTA MÜLLER - VICTIMĂ A VANITĂȚII/ ORGOLIILOR ROMÂNEȘTI

                 

Câștigătoarea Premiului Nobel pentru literatură germană, Herta Müller, a fost suspendată de Asociația Scriitorilor din România. Dar ea nu a fost niciodată membru prin admiterea ei. O problemă politică cu consecințe.

                  Se pare că este una dintre cele mai vesele glume ale postului de radio fictiv Radio Erevan din epoca comunistă: Este adevărat că conducerea partidului i-a dat merituosului Ivan Ivanovici o mașină? Răspuns: În principiu da! Dar nu i s-a dat, i s-a luat. Scandalul recent din jurul Uniunii Scriitorilor din România se dezvoltă într-o manieră similară - iar accentul se pune pe câștigătoarea premiului Nobel, Herta Müller.

                  Ea vine din Banat, o regiune din vestul României, și a fost deja cunoscută ca tânără autoare în patria ei, înainte de plecarea ei în Republica Federală Germania, în 1987. Ea aparține minorității germane a șvabilor din Banat. Împreună cu unii colegi scriitori ai "Grupului de acțiune Banat", a fost vizată de temuta Securitate, poliția secretă a dictatorului comunist Ceaușescu, în principal datorită textelor sale critice.

Un membru despre care nu știa

                  Primul său volum de proză "Niederungen" a fost publicat cenzurat, în 1982, în București și a făcut ocoluri în Germania, unde a fost publicat de Editura Red Book, în 1984 - necenzurat. Spionajul sporit și hărțuirea din partea Securității au avut drept consecință calomnierea sa și amenințările. "Cel care m-a calomniat mi-a dovedit dragostea față de patria sa", a spus ea într-un interviu FAZ. Acest lucru nu pare să-și fi pierdut tristețea până astăzi.

                 Cu câteva zile în urmă, Herta Müller, care locuiește la Berlin, a aflat că a fost exclusă din Uniunea Scriitorilor din România pentru că nu și-a plătit taxa anuală. Măsura nu îi afectează numai pe acești membri, ci și pe alți autori, dintre care unii - precum Herta Müller sau colegul scriitoarei, bănățeanul William Totok - care trăiesc în Germania. Mai târziu, asociația a vorbit despre o "suspendare".

"Este o glumă?" 

                 Asta a fost prima reacție a laureatei Nobel la știri. Iată ce declara scriitoarea pentru DW (Deutsche Welle): "Nu știam că eram în Uniunea Scriitorilor din România, nimeni nu m-a întrebat dacă aș vrea să mă alătur și nimeni nu mi-a spus că, din orice motiv, am fost acceptată". În plus, nu au primit niciodată o cerere de plată a comisioanelor de membru.

Teatrul absurd

                Cu toate acestea, când trăia în România, ar fi trebuit să primească o propunere de includere a ei în asociație. La acea vreme, ea și-a făcut înregistrarea dependentă de cea a altui autor al Banatului, William Totok. Pentru că acest lucru nu a fost înregistrat, ea nu s-a alăturat. De atunci, ea nu mai are nici o legătură cu această organizație. ,,Și după aceea, nu mi-am exprimat niciodată intenția de a deveni membru al asociației” - conform declarației sale - ,,Cum ar trebui să numiți acest teatru absurd? Într-o zi, cineva decide peste capul meu și mă face responsabilă pentru ea. Procese democratice nu sunt cu siguranță", spune Herta Müller.

                 Într-o conversație cu DW, William Totok a confirmat faptele. Și totuși, cum se explică faptul că ambii autori - și nu doar ei - funcționează ca membri ai asociației? "După răsturnarea lui 1989" - a spus Totok - "asociația nou-înființată a scriitorilor a luat ca un semn de deschidere mai mulți autori ai exilului, dar fără să îi notifice oficial". Chiar și cu el nu a fost niciodată o solicitare de plată pentru taxa anuală primită.

O farsă românească

                 Dar farsa are o repercusiune proastă în România, pentru ca a deschis-o doar la momentul alegerilor noi pentru managementul asociației. Vechea echipă condusă de jurnalistul și criticul literar Nicolae Manolescu se simte brusc legată de statute - la 28 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Alți autori vorbesc despre un scandal. Mai degrabă decât să fie mândri de a avea un laureat al Premiului Nobel în rândurile lor, conducerea ar căuta sprijin din partea reporterilor care sunt în parte scriitori nesemnificativi, dar foarte "patrioți".

                 În rețea, dar și în unele publicații pertinente, a fost lansată o campanie populistă de calomnie împotriva lui Herta Müller, de la atacuri personale până la denigrarea Premiului Nobel. Iată doar două exemple de opinii în ziarele românești, dintre care prima este antisemită: "Evreii sunt de obicei destul de urâți, dar Fat Herta îi bate pe toți!" Sau: "Nu avem nevoie de laureații Nobel care să nu-și plătească datoriile, să rămână în Germania și să nu se creadă mai deștepți decât noi!"

                 Adevărul Hertei Müller - și anume: "Cel care mă calomniază, dovedește dragostea lui de acasă". La 31 de ani de la plecarea scriitoarei Herta Müller din vechea ei țară, România. Și fiecare glumă se oprește acolo.

ȘEFUL PARAZIȚILOR, NICOLAE MANOLESCU, VERSUS HERTA MÜLLER

„Glumiți? Nu știam că fac parte din
Uniunea Scriitorilor din România.
Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să fac parte
din Uniune și nimeni nu m-a anunțat
că sunt membru. Când s-o fi întâmplat asta?
Și nu am primit niciodată
cerere să plătesc cotizația.”

IUBIȚI CONFRAȚI ȘI IUBIȚI CITITORI,

             zilele acestea, scriitoarea Herta Müller a fost târâtă de către Nicolae Manolescu într-o situație umilitoare, fiind suspendată, pentru neplata cotizației, dintr-o calitate pe care nu o avea, aceea de membră a Uniunii Scriitorilor din România. Nicolae Manolescu nu a reușit în viața lui (care se apropie de 80 de ani) să scrie o singură nuvelă, însă a simțit nevoia organică să o sancționeze, absolut din senin, pe marea romancieră, și nu din punctul de vedere al dogmatismului părerologiei lui, ci din punctul de vedere al unui Șef peste scriitori.

                        Herta Müller nu a fost niciodată membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar senilul Nicolae Manolescu a suspendat-o din această organizație. Cât hilar și cât absurd, aici la Porțile Orientului!

                        Cât de mult înseamnă pentru conducerea Uniunii Scriitorilor din România un scriitor?

                        Pe data de 12 aprilie anul curent, Nicolae Manolescu și Dan Lungu, aflați la Craiova, în campanie electorală pentru ,,președenția U.S.R.”, asistau la alegerile din filiala Dolj a acestei organizații, acolo unde președinte de filială a fost ales scriitorul Jean Băileșteanu. Noul președinte al filialei Dolj s-a bucurat de reușita sa, însă, într-a treia zi, s-a întâmplat să moară. Jean Băileșteanu a fost înmormântat, dar nici Nicolae Manolescu și nici Dan Lungu și nimeni din partea ,,oficială” a U.S.R,, nici până azi, nu au semnat vreun necrolog pentru fostul lor coleg de breaslă, preocupați fiind de propriile ,,candidaturi”. Să îi fie țărâna ușoară lui Jean Băileșteanu!

                      Deplângem starea jalnică a gestiunii actelor și manifestărilor culturale de către statul nostru. Deplângem situația deplorabilă în care se află Uniunea Scriitorilor din România, organizație care se legitimează, cu nonșalanță și obrăznicie, de la un act de așa zisă înființare a ei de către puterea bolșevică la 1949. U.S.R. a rămas o organizație ilegală și după 28 de ani de la abolirea Dictaturii proletariatului. 

                      U.S.R., prin statutul său, dat publicității, nu recunoaște actuala Constituție a României, nu recunoaște statul democrat și declară, incredibil, cu aroganță stalinistă, că nu se supune legilor în vigoare ale țării. Dar U.S.R. se comportă, paranoic și totalitar, ca un organism de cenzură a creației culturale. 

                      Din 1990, această organizație a „înghițit” sume astronomice din banii publici, răsplătindu-i pe susținătorii vechiului regim, pe activiștii Partidului Comunist, pe ofițerii acoperiți sau descoperiți ai Securității și pe turnătorii și informatorii lor - nu doar cu sinecuri, călătorii costisitoare în străinătate, vacanțe, premii și titluri pompoase, ci și cu transformarea lor în medaliați absoluți, înzestrați cu o autoritate de tip militarist. 

                     Mediocri în planul creației, dar manifestând un spirit de disciplină și de obediență de tip fanariot, aceste elemente bolșevice au intoxicat și poluat literatura, de peste 40 de ani, asfixiind valorile autentice, marginalizându-le, izolându-le, sfidându-le, batjocorindu-le.

                     Condusă de un paranoic bătrân, U.S.R. a rămas purtătoarea de drapel a marxism-leninismului, capabilă să hăituiască și să hărțuiască scriitori, să le însceneze situații oribile, să îi poarte prin tribunale în procese absurde și, dacă s-ar putea, să îi condamne la moarte ori la muncă silnică pe viață la Canal.

EDGAR ALLAN POE - THE RAVEN - CORBUL

(în tălmăcirea mea)

Într-o vreme veche, într-o noapte,
Dintr-o liniște de gânduri înfiripat firav,
Citeam dintr-un volum ciudat, uitat de Lore,
Când dintre file mi-am ridicat privirea
deodat'
Căci se-auzea la ușă străin un cântec straniu
Și Cineva de dincolo de ea
Nimic mai mult.

O, da, era Decembrie - un șarpe muribund
Ca umbra pe podea
Și-nfrigurat speram să vină zorii,
Fiindcă zadarnic căutam să împrumut,
Din amintiri, frumoasei fete fără nume,
Căreia îngerii îi spun, azi, Lore,
Din cărțile-mi triste, durerea celor plecați
În veșnicii.

Și îmi simțeam nesiguranța
În valul perdelei purpurii,
Perdea ce tremura neliniștit,
Cum inima îmi tremura,
Căci dincolo de ușă Cineva cerea
Din noapte să intre Străin în casa mea,
Nimic mai mult.

Azi sufletul îmi e puternic, dar atunci
O clipă am ezitat și-apoi
I-am spus celui de dincolo de ușă,
Celui străin ca un strigoi,
Că mi-a bătut în ușă, însă eu, fiind singur,
L-am auzit și i-am deschis-o larg
Dar, dincolo de ea, îmi răspundea
Întunecimea nopții.
Și nimic mai mult.

Căci Nimeni dincolo de ușă,
Doar noaptea adânc din noapte mă privea,
Iară eu, rămas în prag, un timp, cutremurat,
Eram încremenit ca într-un vis,
Ca într-o teamă,
Cum nimeni înainte nu îndrăznise s-o viseze,
Din care se-auzea, nimic mai mult,
Doar un cuvânt:
"Lenore".

Când m-am întors în  cameră, cu sufletul văpaie,
Am auzit înc-o bătaie, mai tare decât înainte,
Mi-am zis că-i la fereastră Cineva
Și-am zis să văd ce este, să deslușesc misterul,
Când, în secunda tainei, simțeam în  inimă
Doar vânt,
Nimic mai mult.

Deschis-am larg fereastra și atunci
Trecute zile din Secolele Sfinte
Mi-au deslușit un Corb semeț
Dintr-o eternă clipă ce-a zburat
Până deasupra ușii, până  pe bustul Zeiței Pallas,
Până  pe tocul ușii, un corb,
Nimic mai mult.

O pasăre  de abanos, ce își  râdea de trista-mi fantezie
Cu-nfățișarea aspră și gravă a feței  pe care o purta,
Cu-o creastă tunsă ghioștină, ghimpată, veșnică,
Rătăcită din tărâmul nocturn, ca o fantomă,
Iar eu am întrebat-o:
"Ce serenisim nume porți, pe țărmul plutonian al Noii?"
Iar Corbul mi-a răspuns:
"Mă cheamă NICIODATĂ".

Și-atunci, uimit de pasărea vicleană,
Cu-al ei curat răspuns irelevant, am observat
Împărtășitul imposibil - fiind mai bine așezat
Pe tocul ușii, pasăre ori fiară ori sculptură,
Cu numele straniu - "Niciodată".

Pe bustul placid, el a rostit atât.
Un spectru ce încăpea într-un cuvânt și singur,
Nu doar o pană neagră rătăcită,
Ci el însuși întunecat întreg într-un cuvânt,
Iar eu am apucat să bâigui:
"Precum aceia dintre prieteni ce m-au părăsit,
Așa va fi și  Corbul, cum Speranța,
Mâine mă va părăsi  în zori de zi" -
Dar Corbul de Acolo:
"Niciodată".

Muncit în liniștea din noapte de răspuns mi-am spus:
"Fără-ndoială aceasta-i Știința sa deprinsă
De la vreun Maestru trist și prigonit
Într-un surghiun, într-un exil, în Melancolia grea înveninată,
Dar al Speranței -
Niciodată.

Însă Corbul își râdea de visul meu, iar eu
M-am așezat pe-un jilț,
'Naintea păsării și a sculpturii și a ușii,
Iar mai apoi, m-am scufundat în catifea, m-am legănat
În vis și în închipuirea-ceea vie, voind să înțeleg
Cum oare o pasăre  nevinovată putea să fie
Aspră și îngrozitoare, croncănindu-mi că o cheamă
"Niciodată".

Ghicitor, vroiam să aflu înțelesul vorbei
Păsării, căreia ochii îi ardeau în mine
Frământat de ghicitoare, ținându-mi fruntea
Rezemată în catifeaua pernei violetă, căptușită de lucirea lămpii,
Catifea pe care pasărea cu nume straniu
Nu o va atinge
Niciodată.

Și aerul a devenit mai dens și parfumat
Ca de-o cădelniță imaginară
Din gândul unui Serafim cu picioarele ca niște  smocuri
Și-am strigat: "Chiar Dumnezeu, prin acest  Înger,
Ți-a trimis balsam pentru durere,
Poruncă să o uiți pe cea mai frumoasă dispărută,
Pe Leonore, te rog și eu s-o uiți pe draga mea Lenore, cea pierdută!"
Dar Corbul mi-a răspuns: "O, nu. Și
Niciodată".

"Dar Pasăre, tu ești  Profet ori Diavol?
De te-a trimis Înșelătorul ori Furtuna ce te-a aruncat
Pe țărmul putrezit, dar nevăzut, în deșertăciune,
În casa-mi bântuită, spune-mi, Pasăre cu ochiul de tăciune,
Există vreun balsam, Acolo, în Galaad? răspunde-mi!
Să beau din el și să o uit?"
Și Corbul mi-a răspuns: "O, nu. Și
Niciodată".

Iar eu i-am zis: "Profet ori Pasăre ori Tată al Minciunii,
În Raiul ce se află sus și peste Bolta înstelată,
Prin care pe Dumnezeu îl adorăm,
Spune-i sufletului meu trist
Dacă pot să regăsesc o fată, numită, în Eden, Lenore."
Corbul zise:
"Niciodată".

"Cuvântul tău înseamnă despărțire!
Pasăre ori fiară, pleacă de unde-ai venit, du-te în Furtună
Ori pe tărâmul plutonian al Noii,
Dar ia cu tine norul negru
Și semnul minții ce ți-a rostit suflarea,
Pleacă din tocul ușii mele, pleacă și lasă-mă
În însingurarea-mi liniștită!
Din întristarea mea tu scoate-ți pliscul ca un stilet!"
Dar Corbul zise:
"Niciodată".

Și Corbul, care niciodată nu se zbate, încă șade și acum
Pe bustul palid al Zeiței Pallas,
Cu ochii arși c-ai unui demon ce visează,
Iară lumina de lămpaș, pe care o străbate,
Îi aruncă umbra pe podea
Și sufletul meu din acea umbră
Ca un șarpe se plimbă pe podea
Și n-o să zboare
Niciodată.

ORGANIZAȚIA BOLȘEVICĂ SUBVERSIVĂ - UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA - USR

I

                     Pe site-ul publicației ,,Cotidianul”, din 30 aprilie 2017, reprezentatul convențional al Uniunii Scriitorilor din România, avocat Corina Ruxandra Popescu, într-un drept la replică,  ,,Precizări din partea Uniunii Scriitorilor din România” http://www.cotidianul.ro/precizari-din-partea-uniunii-scriitorilor-din-romania-300106/ reafirmă, nu doar cu nonșalanță, dar și cu cinism, cu aroganța specifică propagandiștilor bolșevici ai deceniului 5 din secolul trecut, că ,,Uniunea Scriitorilor nu este o asociație între particulari, deoarece este înființată printr-un act de putere publică și nu printr-un contract de asociere și urmărește un interes public”. Doamna avocat Corina Ruxandra Popescu susținând că Uniunea Scriitorilor din România funcționează legal prin suficiența fondării acestei societăți prin actul de putere publică (reprezentată de Puterea Bolșevică) Decretul 267/1949 emis de Prezidiul Marii Adunări Naționale al Republicii Populare Române. 

                     

MARIN MINCU:
,,EXTRACȚIA MAFIOTICĂ NICOLAE MANOLESCU”

Fără rușine, fără regrete, cu zâmbetul diabolic împrumutat de la gardienii ucigași ai acelor vremuri, Nicolae Manolescu, în anul 2013, a statuat acel decret bolșevic ca bază teoretică fondatoare a Uniunii Scriitorilor din România de azi. Numai că Nicolae Manolescu & Clica, reprezentați în instanțele de judecată de precizata avocată Corina Ruxandra Popescu, ignoră Statul de Drept al zilelor noastre și Noua Constituție care o abrogă pe cea a Republicii Socialiste România, care o înlocuia pe cea a Republicii Populare Române. 
                     Prin răsturnarea regimului comunist la 1989, Decretul 267/1949 a devenit caduc. Decretul nr. 267/1949 nu constituie, în România democrată de azi, un act normativ. Cu alte cuvinte, prin art. 154 alin. 1 din Constituția din 1991, un act normativ anterior acestei Constituții și-a încetat, începând cu 1991, efectele. Uniunea Scriitorilor din România, legitimată prin Decretul 267/1949, este în afara Legii. 

                    După emiterea Decretului-Lege 27/1990, uniunile de creatori aveau obligația de a se înființa și de a se înregistra potrivit prevederilor legale în vigoare. Ceea ce U.S.R. nu a facut, consecința fiind că, în prezent, nu are personalitate juridică, astfel încât U.S.R. este în afara legii.

                    Precizata avocată  Corina Ruxandra Popescu susține ceea ce susține și Statutul U.S.R. din 2013: că Uniunea Scriitorilor din România este succesoarea Societății Scriitorilor Români. Însă acea societate a fost, la 1949, dizolvată politic, tocmai fiindcă ea fusese înființată, la 1909, printr-un contract de asociere între particulari, fiind înlocuită cu surogatul Uniunii Scriitorilor din România prin decret bolșevic - act de putere publică, așa cum susține precizata avocată, dar act de putere publică a unui stat totalitar. Ca atare, Uniunea Scriitorilor din România nu este succesoarea Societății Scriitorilor Români și, prin urmare, U.S.R. este în afara Legii.

                   Precizata avocată Corina Ruxandra Popescu sugerează că Uniunea Scriitorilor din România este un Ordin al unei profesii liberale. Ceea ce este un fals, deoarece nu are acte care să dovedească acest lucru. Uniunea Scriitorilor din România nu figurează în catalogul Asociațiilor profesiilor liberale așa cum sunt, de pildă, asociațiile: Ordinul Arhitecților din România; Camera Auditorilor Financiari din România; Uniunea Națională a Barourilor din România; Camera Consultanților Fiscali; Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România-CECCAR; Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România - ANEVAR; Colegiul Farmaciștilor din România; Uniunea Națională a Notarilor Publici din România; Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România; Colegiul Național al Asistenților Sociali; Asociația Consultanților în Management din România - AMCOR; Corpul Experților Tehnici din România - CETR; Colegiul Medicilor Veterinari din România.

                     Precizăm, aici, că fiecare asociație cu profesie liberală recunoscută funcționează și își desfășoară activitatea în baza unei Legi de exercitare a respectivei profesii. Ori, nu există o Lege care să reglementeze exercitarea profesiei liberale de scriitor. Prin urmare, această inducere în eroare a opiniei publice și a instanțelor de judecată (USR are, în momentul de față, peste 50 de procese pe rol, dintre care, reprezentată de către precizata avocată Corina Ruxandra Popescu, a pierdut, deja, două) este menită să atragă pentru U.S.R. un statut special, deasupra Legii, un statut de struțo-cămilă proletcultistă în vremuri democratice, adică și bolșevică dar și liberală. Conform Constituției actuale, însă, nimeni nu poate fi mai presus de Lege. Astfel că, prin invocațiile precizatei avocate Corina Ruxandra Popescu, U.S.R. este în afara Legii. 

                     Entitatea Uniunea Scriitorilor din România a fost înființată ca act de bucurie a victoriei marxism-leninismului, într-un deceniu dramatic, deceniu în care teroarea bolșevică extermina oameni, executa oameni prin împușcare, spânzurare, foamete, detenție, lagăre de sclavie și de tortură - mase de oameni. 

                    Entitatea Uniunea Scriitorilor din România este o reminiscență organizatorică a aparatului de conducere și de castă a Partidului Comunist, entitate care parazitează economia statului democrat de azi. Această entitate vrea să se legitimeze ca asociație a profesiei liberale, deși a fost înființată de Partidul Comunist, unic și totalitar. Societatea Scriitorilor Români, înființată la 1909, ca un sindicat de breaslă, în virtutea Legii liberei asocieri între persoane particulare a fost desființată în 1949, sub amenințarea pistoalelor bolșevice și sub ocupația țării de tancurile sovietice. 

                     Dacă Uniunea Scriitorilor din România ar fi fost o organizație de drept public, nu ar fi trebuit și nu ar fi fost necesar să se înscrie în Registrul asociațiilor și fundațiilor. Și totuși a făcut-o. Scopul înscrierii ei ca asociație sub denumirea Uniunea Scriitorilor din România (înregistrată în Registrul Special al Judecătoriei Sectorului 1 București la poziția 27/05. 05. 2005) fiind acela de a se sustrage de la declararea impozitului pe profit, prezentându-se în fața autorităților și terțelor persoane fizice sau juridice ca fiind asociație înregistrată cu statut non-profit, ceea ce este de o gravitate extremă, pentru că veniturile imense ale acestei structuri provin din activități de comerț, din subînchirieri și din sugativarea unor sume imense de bani publici. Pe lângă aceasta, conducătorii acestui grup infracțional organizat, nu au înscris asociația în Registrul persoanelor juridice, pentru a se sustrage răspunderii civile și penale cu privire la faptele lor deosebit de periculoase, chiar și pentru proprii săi membri. 
                        Prejudiciind o persoană juridică sau fizică, persoana prejudiciată nu se poate îndrepta asupra lui Laurențiu Ulici, care figurează, și în anul 2017, ca președinte al Asociației Uniunii Scriitorilor din România (înregistrată în dosarul numărul 16099/299/2013, așa cum reiese din Certificatul de grefă, eliberat la data de 27 04 2017), fiindcă Laurențiu Ulici este mort încă din 16 noiembrie 2000. Și atunci, prejudiciații se vor putea îndrepta, pentru recuperarea pagubelor, către toți cei 2700 de membri ai Uniunii. 

                        În mod evident, tocmai din susținerile publice ale reprezentatului convențional al U.S.R., avocat Corina Ruxandra Popescu, susțineri publicate în ,,Cotidianul” (postate pe 30 aprilie 2017 pe site-ul cotidianul.ro) se desprind două lucruri deosebit de îngrijorătoare pentru toți cei 2700 membri ai U.S.R.: 
                       1. că U.S.R. nu este o asociație între particulari și nu este legată printr-un contract de asociere - dar conform art. 1, aliniat 2 din Legea 8/2006 (formă publicată în Monitorul Oficial nr. 767/30 septembrie 2016), uniunile sunt definite ca fiind persoane juridice române de Drept privat fără scop patrimonial. Este de la sine înțeles că aceste persoane juridice nu pot fi înființate decât de către Instanțele civile, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul U.S.R.
                      2. organele de conducere ale acestei structuri, de tip mafiot, neavând răspundere civilă și penală, întrucât nu sunt înregistrate în nici un registru public al persoanelor juridice, și neexistând un contract de asociere (așa cum garantează precizata doamnă avocat Corina Ruxandra Popescu), între așa-zișii reprezentanți și cei 2700 membri, în orice moment ilegalitățile și pagubele pricinuite de către această organizație vor putea fi recuperate de la proprii ei membri (2700). 
                    Nu este exclus ca acești membri, într-un număr atât de mare, să suporte prejudiciile prin plata salariilor luate sub formă de indemnizații de conducere, așa cum este cazul indemnizației domnului deputat, așa zis prim-vicepreședinte al U.S.R, Varujan Vosganian, în valoare de 12 498 lei, (încasate cu totul ilegal, pentru această funcție, pe care nu o regăsim în Certificatul de grefă eliberat la data 27. 04. 2017 de către Biroul de persoane juridice de la Judecătoria Sectorului 1 București - funcția de prim vicepreședinte ne-figurând în Registrul special, până la data prezentului articol.

                     Gravitatea extremă a fenomenului acestui Grup infracțional organizat este că, prin înregistrarea ANUC, în mod cu totul ilegal, liderii Grupului l-au convins pe președintele Camerei Deputaților, Valer Dorneanu, și pe președintele Senatului României, Alexandru Athanasiu, să adopte în Camera Deputaților, în ședința din 25 februarie 2002, Legea nr. 118/2002 privind instituirea Indemnizației de Merit. Această asociație ANUC, are rolul de a nominaliza personalități din domeniul Culturii, nominalizări făcute în mod cu totul ilegal, dar discreționar, de către așa-zișii președinți, care nu pot fi trași la răspundere civilă și nici penală, întrucât nici unul dintre aceștia nu se regăsește în Registrul persoanelor juridice în calitate de reprezentant legal.

                     Îl citez pe poetul Adrian Suciu, care a publicat LISTA MEMBRILOR U.S.R. BENEFICIARI ai INDEMNIZAȚIILOR DE MERIT și care scria pe 27 martie anul acesta (2017):  
                     ,,Unul dintre secretele cele mai bine păzite ale scriitorimii române: lista scriitorilor care primesc de la bugetul de stat, la care cotizează fraierii, cîte 4000 lei/ lună, pe motiv că sînt scriitori șmecheri, adică au ”indemnizație de merit”, adică au niște merite culturale așa de mari încît fraierii trebuie să le plătească fiecăruia dintre ei această sumă în semn de veșnică recunoștință. Lista e incompletă, între timp au apărut nume noi, printre care nevestele lui Nicolae Manolescu și Nicolae Prelipceanu și multe alte pile și relații! În principiu, nimic în neregulă cu indemnizațiile de merit! Doar că, printre creatorii autentici care se găsesc pe listă, veți găsi și lista nesfîrșită a lingăilor și pilelor lui Nicolae Manolescu. Turcul, adică fraierii care plătesc impozite, plătește!”

LISTA MEMBRILOR USR CARE BENEFICIAZĂ DE INDEMNIZAȚII DE MERIT

1. Constantin ABĂLUȚĂ
2. Gabriela ADAMEȘTEANU
3. Ștefan AGOPIAN
4. Radu F. ALEXANDRU
5. Lucian ALEXIU
6. Corneliu ANTONIU
7. Adriana BABEȚI
8. George BĂLĂIȚĂ
9. Ion Dodu BĂLAN
10. Adriana BITTEL
11. Ion BRAD
12. Emil BRUMARU
13. Aurel BUICIUC
14. Leo BUTNARU
15. Alexandru CĂLINESCU
16. Mihai CANTUNIARI
17. Radu CÂRNECI
18. Doina CETEA
19. Gabriel CHIFU
20. Petru CIMPOEȘU
21. Ioan Radu CIOBANU
22. Theodor Constantin CIOBANU
23. Barbu CIOCULESCU
24. Alexandru CISTELECAN
25. Ilie CONSTANTIN
26. Radu COSAȘU
27. Victor CRĂCIUN
28. Dan CRISTEA
29. Vasile DAN
30. Nichita DANILOV
31. Iuliu DAVID
32. Gabriel DIMISIANU
33. Alexandru DOBRESCU
34. Gellu DORIAN
35. Marian DRĂGHICI
36. Alexandru ECOVOIU
37. FERENCZES Istvan
38. Dinu FLĂMÂND
39. GALFALVY Zsolt
40. Ovidiu GENARU
41. Ion GHEORGHE
42. Niculae GHERAN
43. Alecu Ivan GHILIA
44. Micaela GHIȚESCU
45. Paul GOMA
46. Gheorghe GRIGURCU
47. Ioan GROȘAN
48. HAJDU Victor
49. Dumitru HÂNCU
50. Ioan HOLBAN
51. Bedros HORASANGIAN
52. Ion HOREA
53. Mircea Radu IACOBAN
54. Nicolae ILIESCU
55. Ioan IOVAN
56. Mihail ISPIRESCU
57. Gheorghe ISTRATE
58. Nora IUGA
59. KANIADI Alexandru
60. KANTOR Ludovic
61. KIRALY Laslo
62. Gabriel LIICEANU
63. Toma George MAIORESCU
64. Ileana MĂLĂNCIOIU
65. Norman MANEA
66. Angela MARINESCU
67. MARKO Bela
68. Mircea MARTIN
69. Sorin MĂRCULESCU
70. Mircea MIHĂIEȘ
71. Alexandru MIRAN
72. Ion MIRCEA
73. Ioan MOLDOVAN
74. Ion MUREȘAN
75. Bujor NEDELCOVICI
76. Eugen NEGRICI
77. Darie NOVĂCEANU
78. Andrei OIȘTEANU
79. Nicolae OPREA
80. Mircea OPRIȚA
81. Ecaterina OPROIU
82. Aurel PANTEA
83. Dora PAVEL
84. Irina PETRAȘ
85. Marta PETREU
86. Andrei PLEȘU
87. Adrian POPESCU
88. Nicolae PRELIPCEANU
89. Mircea IONESCU QUINTUS
90. Valeriu RÂPEANU
91. Aurel RĂU
92. Radu Sergiu RUBA
93. Dinu SĂRARU
94. Gheorghe SCHWARTZ
95. Miron SCOROBETE
96. Cristian SIMIONESCU
97. Cassian Maria SPIRIDON
98. Dan STANCA
99. Liviu Ioan STOICIU
100. Arcadie SUCEVEANU
101. SZILAGYI Istvan
102. Tudora ȘANDRU MEHEDINȚI
103. Mihai ȘORA
104. Alex ȘTEFĂNESCU
105. Mariana ȘTEFĂNESCU
106. Virgil TĂNASE
107. Dan TĂRCHILĂ
108. Dorin TUDORAN
109. Dumitru ȚEPENEAG
110. Cornel UNGUREANU
111. Doina URICARIU
112. Ion VARTIC
113. Theodor VÂRGOLICI
114. Ion VIANU
115. Vasile VLAD
116. Ileana VULPESCU
117. Ioachim WITTSTOK
118. Mihai ZAMFIR
119. Horia ZILIERU

                       În plus, în 2016, Clica a reușit, nu știm cum, să determine Parlamentul să elaboreze o lege specială, Legea 8/2006, absolut neconstituțională, prin care se oferă, din Bugetul consolidat al Statului, indemnizații de 50% din valoarea fiecărei pensii a membrilor U.S.R. pensionari. În Lege nu se precizează limita sumei exprimate de acest procent, astfel încât se poate presupune că se încasează sume imense sub formă de indemnizații de către pensionarii de lux. Din 1996, data elaborării Legii 8/2006 și până astăzi au fost primiți în U.S.R. impresionant de mulți membri, majoritatea pensionari sau aproape de pragul pensionării la data primirii lor în Uniune. Azi, sunt aproximativ (nici Clica nu deține o cifră exactă, paradoxal) 2700 de membri ai Uniunii Scriitorilor din România, peste 70% dintre ei fiind pensionari.  Sume exorbitante din Bugetul Statului se duc pentru acoperirea indemnizațiilor acestora, în fiecare an. Indemnizații care răsplătesc nu doar maculatura și mâzgăliturile sau grafomania majorității beneficiarilor, dar și voturile lor pentru susținerea Clicii care conduce Grupul infracțional.

                       S-a ajuns până acolo încât s-a întocmit o listă cu semnături din partea membrilor U.S.R. pentru a sluji în Instanță în procesul care privește legalitatea statutului Uniunii Scriitorilor. Astfel, lista a fost alcătuită pentru a exercita dreptul forței împotriva forței dreptului, pentru a pune presiune pe Instanța Judecătorească - membrii Uniunii Scriitorilor din România fiind chemați de către conducerea U.S.R. să semneze lista în calitate de amicus curiae (prieteni ai Curții), un fapt inedit, importat, pentru prima oară, în terminologia și practica instanțelor române, din Dreptul anglo-saxon. 
                      Numai că Instanța nu îi mai poate acredita juridic, nu poate decât să constate că U.S.R. nu are acte doveditoare care să ateste că ea există și funcționează legal în statul democrat de după 1989. 

                      Pe de altă parte, prin plata indemnizațiilor de pensionari, prin sugativarea iresponsabilă a banului public, cei 70% dintre membri pensionari sunt, în calitate de beneficiari ai indemnizațiilor, unele uriașe, direct interesați, astfel, să susțină interesele, absurditățile și ilegalitățile clicii conducătoare. Este aberant. Cu atât mai mult cu cât nicăieri în lume nu există astfel de situații. Nicăieri în lume nu se regăsește o astfel de lege a indemnizației de pensionar pentru pensionarii scriitori. Din păcate, din fondurile publice, banii nu sunt destinați sprijinului real acordat creației, ci răsplătirii suplimentare a bolșevicilor și complicilor lor. 

                    O rețea de tip mafiot stăpânește și ordonează lucrurile în Cultura română de azi, încât regretatul Marin Mincu afirma: “Extracţia mafiotică Nicolae Manolescu.”

                    În U.S.R. sunt mulți scriitori notabili, mulți scriitori de valoare, așa după cum au fost și înainte de 1989. Majoritatea lor au însă prestigiul întunecat de ambițiile totalitare ale Clicii 

                     Promovarea reală a scriitorilor este total absentă. De pildă, de aproape douăzeci de ani, Clica a impus un singur personaj pentru candidatura la Premiul Nobel, cheltuindu-se cu această campanie nereușită, în mod nejustificat și iresponsabil, sume fabuloase. 

                     Majoritatea scriitorilor au fost mințiți în legătură cu situația reală a Uniunii din care fac parte. Mulți dintre ei privesc cu teamă înspre vârful ierarhiei stabilite de Clică. Autarhia, care domnește în această organizație condusă de ilegaliști și de făptuitori, e cancerul Culturii române actuale. Dar, la fel de adevărat, mulți dintre scriitori au dobândit un comportament laș, știind foarte bine că lașitatea lor este complice cu acțiunile Clicii. Mulți dintre scriitori s-au obișnuit cu umilința, preferând să ciugulească firimiturile din palmele Clicii. Iar Clica îi conduce discreționar și parșiv, ca pe o turmă de oi proaste, nesupunându-se nici legilor, nici bunului simț. 

                      Așa s-a putut întâmpla ca scriitorimea să semneze lista de revendicare a decretului dat de puterea bolșevică (267/1949 ) ca temei pentru funcționarea Uniunii Scriitorilor din România de azi. Dar Uniunea Scriitorilor din România nu poate funcționa și nu a funcționat legal din 1989 încoace, fiindcă nu este întemeiată legal și fiindcă produce ilegalități. Lista amicus curiae, semnată de scriitori, este o listă a rușinii. Este o listă care susține și aprobă crimele comunismului, deposedările de proprietăți, expropierile și deportările, colectivizarea, internările în lagărele de muncă forțată, detențiile în închisori și torturile din anii 1947-1965. Este o listă a rușinii și a micimii umane, a nemerniciei care îi solidarizează pe semnatari cu marii criminali condamnați de Istorie.

                     Îi atenționez pe cei mai tineri, să nu cadă pradă unei anumite admirații în fața teatralității pe care o joacă senectutea cu aere savante a celor care ieri erau mai marii beneficiari ai totalitarismului și care azi li se înfățișează ca maeștri respectabili, fiindcă nu sunt decât niște cutre comuniste, cu biografii de parveniți și de propagandiști ai regimului bolșevic, majoritatea lor neavând nici operă și nici o profundă spiritualitate, ci doar maculatură de grafomani și un profund legământ de solidaritate, pe care l-au făcut între ei, ipocriții, pentru eternizarea lor în funcțiile de decizie, sau pentru parazitism, pentru cenzura culturii și pentru înlocuirea ei cu surogate, pentru asfixierea autenticității, pentru retezarea elanului creator, pentru blocarea energiilor spirituale, în favoarea întăririi autoritarismului micimilor și nimicniciilor lor. Aceste fantome au trăit, întreaga viață, în felul acesta, ca întreținuți ai republicii comuniste și, după 1989, ca sinecuriști ai statului nereformat. Parazitismul lor gregar le-a stârnit și le-a întărit pasiunea pentru puterea totalitară și s-au deprins cu exercițiul ei într-atât de mult, încât, acum, când Istoria e pe cale să îi îngroape, apelează la peruci și la trucuri de scenă, terfelind, încă odată, cu teatrul lor ieftin, ideea de respect pentru Cultură. Dar ei nu reprezintă Cultura, ci Marea Farsă. Creații ale Partidului Comunist, unic și totalitar, au slujit doar Diavolului și, cu învățătura lui marxist-leninistă, și-au însușit darul cameleonului, aroganța. Dacă dinaintea Marii Treceri, le zvâcnesc sprâncenele și li se schimonosesc fețele de spaimă, e pentru că pierd ceea ce le era mai drag: puterea, căci vor muri, iar ei, până acum, niciodată, dar chiar niciodată, nu s-au gândit la asta.

II

                     Din activitățle comerciale desfășurate la Hotel UNIQUE, str. ,,Căderea Bastiliei”, Sector 1 București; ,,Cazino Vernescu”, str. ,,Calea Victoriei”, nr. 33; Hotel ,,Zaharia Stancu” din Constanța; plus deficitul de pierderi anuale in valoare de 574 408 lei - ne punem întrebarea, retoric, dacă cele 2700 de cotizații ale membrilor ar putea acoperi aceste prejudicii iminente și reale, avându-se în vedere că organul care reglementa funcționarea Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română, Marea Adunare Națională a Republicii Populare Române, a dispărut, iar lucrătorii ANAF (prin evidentă lipsă de profesionalism), au trecut în dreptul actului de autorizare a codului fiscal 2786991 al U.S.R. (str. ,,Calea Victoriei” 133, București, Sector 1) Decretul 27/1990, care, de fapt, obliga la constituire și înființare. Cine ar răspunde în cazul în care, azi sau mâine, ar lua foc Cazinoul din Casa Vernescu, așa cum s-a petrecut în cazurile de la de la ,,Colectiv” si ,,Bamboo”?

                     Pe de altă parte, scriitorii trebuie să știe, la fel opinia publică, faptul că proprietățile U.S.R. îi aduc venituri care nu sunt impozitate, fiindcă U.S.R. este declarată, în mod fals, societate non-profit.)

                     1. Hotel ,,Unique” din str. ,,Căderea Bastiliei” Constanța (cu teren) plătește U.S.R. o chirie lunară de 6000 euro, inclusiv TVA (5042 euro fără TVA).
                     2. Casa de Creaţie NEPTUN funcţionează complet pe autofinanțare, ceea ce înseamnă că din încasările obţinute se plătesc în totalitate salariile personalului angajat. De asemenea, se fac reparaţiile curente şi completări de inventar, iar Comitetul Director a fixat prin Regulament un criteriu de performanță de 100 000 lei/an, bani care să rămână la dispoziţia U.S.R.
                    3. Apartamentul (donat U.S.R. de Constantin Țoiu) din bd. Regina Elisabeta nr.15-19. Au fost terminate lucrările de renovare și se fac demersuri pentru închiriere.
                    4. Apartament (donat U.S.R. de Micaela Ghiţescu), din str. Cobălcescu nr.50. Pentru acest apartament, în baza contractului încheiat se plătește o rentă viageră de 300 euro/lună. Apartamentul este disponibil după încetarea din viaţă a scriitoarei.
                    5. Casa Franyo Zoltan din Timişoara este primită ca donaţie în anul 1980 și este în exploatarea Filialei Timişoara. Venitul din închiriere rămâne la dispoziţia Filialei.
                    6. Casa Vernescu, Calea Victoriei nr. 133, este dată în folosință Uniunii Scriitorilor din România prin Hotărâre de Guvern din anul 2000 pentru o perioadă de 49 ani. Este închiriată societăţii ADIR BRAND HOLDING S.R.L. pentru a fi Cazino. Chiria lunară percepută de către U.S.R. este de 22 000 euro. 
                    Este ciudat cum a putut Statul Român să pună la dispoziția unei societăți fără acte legale de constituire, imobile pe care să le vâre în asocieri obscure. 
                     7. Casa cu absidă „Laurenţiu Ulici”, Iaşi, este dată în folosinţă Uniunii Scriitorilor din România din anul 1995 pentru o perioadă de 25 ani. Este închiriată de către Filială, iar venitul din chirie rămâne la dispoziţia Filialei şi a revistei ,,Convorbiri literare”.
                     8. Cabana din comuna Bârnova, județul Iaşi, neamenajată (contract de comodat din 2010 pentru o perioadă de 25 de ani).
                     9. Sediul Filialei Alba-Iulia, din str. Bucureşti nr. 2A, este dat în folosință Uniunii Scriitorilor din România din anul 2010, pentru o perioadă de 49 de ani.
                     10. O suprafaţă de 84 mp compusă din mai multe camere, la etajul unui imobil din comuna Năeni, județul Buzău (transmisă în folosinţă pe o perioadă de 5 ani, din anul 2011 şi prelungită cu încă 5 ani), în scopul realizării Casei de Creaţie a U.S.R., Filiala Sud-Est).
                     11. Un imobil în comuna Bisoca, județul Buzău, dat în folosinţă gratuită în anul 2011 pe un termen de 10 ani Filialei Sud-Est.

                     Din modul de redactare a dispozițiilor decretului Lege nr. 27/1990 rezultă, fără echivoc, faptul că uniunile de creatori aveau obligația de a se organiza potrivit prevederilor legale în vigoare, ceea ce U.S.R. nu a făcut, consecința fiind aceea că în prezent nu are personalitate juridică - aspect statuat și prin Decizia nr 1118 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată la data de 31 martie 2000, în Dosarul Civil nr 330/1999, decizie care privea o altă organizație obștească, Uniunea Artiștilor Plastici din România. Dar simetria aplicării este mai mult decât evidentă și pentru Uniunea Scriitorilor din România, cât și pentru UNITER - ambele organizații înțelegând că au dobândit personalitate juridică în baza  Decretului lege din 27/1990, preluat de ANAF fără verificare, ca pe un act legal de autorizare. 
                     Numai că această modalitate de a dobândi personalitate juridică, în temeiul propriei declarații, nu a fost consacrată nici de Decretul Lege 27/1990 și nici de Decretul 31/1954. Dimpotrivă, Decretul Lege 27/1990 a precizat ca scriitorii, artiștii plastici și ziariștii se pot asocia în organizații profesionale cu personalitate juridică potrivit prevederilor legale în vigoare.

                    Față de cele zise, rezultă fără nici un echivoc că Uniunea Scriitorilor din România nu are personalitate juridică, deoarece nu a dobândit-o în baza prevederilor legale în vigoare la data înființării ei și anume în baza dispozițiilor Legii nr 21/1924, precizare juridică pe care o regăsim și în Decizia Civilă nr. 166/1999, pronunțată la data de 25. 08. 1999, în Dosarul Civil nr. 3254/1999 de către Curtea de Apel București și în Decizia nr. 1118/2000 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată la data de 31 Martie 2000, în Dosarul Civil nr.3330/1999, decizie care face referire la Uniunea Artiștilor Plastici din România, și ea componentă a Alianței Naționale a Uniunilor de Creație (ANUC). 

                     ANUC este noua umbrelă de ascundere a ilegalităților și a lipsei personalității juridice a Uniunii Scriitorilor din România - umbrelă prezentată chiar în preambulul articolului publicat în ,,Cotidianul”. Dar situația juridică a ANUC, raportat la actele dosarului 43/S/1995 a Tribunalului București, este următoarea: din cele 6 (șase) așa-zise asociații înregistrate în mod cu totul ilegal la Judecătoria Sectorului 1, denumite impropriu Uniuni și înscrise în Registrul Național al persoanelor juridice la litera A, și nu la litera D, așa cum era firesc și așa cum sunt înregistrate uniunile și grupările persoanelor juridice înființate în baza Legii 21/1924 (care nu puteau fi înființate și înregistrate decât de către Tribunalele Civile, nu de către Judecătoriile de Sector) - 4 (patru) dintre acestea nu au personalitate juridică, printre care și U.S.R. - iar una nefiind constituită ca persoană juridică de Drept privat: respectiv Uniunea Arhitecților din România, care a fost înființată printr-un act de drept emis de către Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naționale, la data de 24 aprilie 1990, prin Decretul Lege 127/1990 privind ,,unele măsuri referitoare la activitatea Uniunii Arhitecților din România și a asociațiilor teritoriale ale Arhitecților” (Decret semnat de Ion Iliescu și aflat la Fila nr. 12 din Dosarul 43/S/1995).

                     Singura asociație cu denumirea improprie de uniune care deține o sentință civilă de înființare, dintre toate cele 6 (șase) care compun Alianța Națională a Uniunilor  de Creatori (ANUC) este asociația cu denumirea Uniunea Cineaștilor din România, reprezentată prin domnul Mihnea Gheorghiu, în baza Sentinței nr. 1266 de la Judecătoria Sectorului 1 București, sentință pronunțată în Ședință de Cameră de Consiliu la data de 18 04 1990, în Dosarul Civil nr. 1286 / PJ/ 1990 (sentință aflată la Fila nr. 15 a Dosarului 43 /S/1995 ANUC).

                     Pentru ANUC s-a cerut radierea și dizolvarea în Dosarul Civil nr. 13022/3/2017 a Secției a - III -a Civilă a Tribunalului București, aflat în perioada de regularizare (nu are termen) deoarece asociațiile care o compun nu au acte de constituire.

                     În lipsa unor Hotărâri Judecătorești de înființare și a unor sentințe civile de acordare a personalității juridice, 4 (patru) dintre așa zisele asociații, în fapt organizații obștești dizolvate de drept prin articolul 45 din Decretul 31/1954 (devenit caduc) și Decret Lege 27/1990, asociațiile respective au introdus în dosarul de constituire a ANUC următoarele acte: 
                    a) la Fila nr. 14 se afla înscrisul denumit Decret nr 266/1950 (caduc) care privește Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Populară Română, în fapt, inexistent juridic și nepublicat in Buletinul Oficial al Republicii Populare Române; 
                    b) la Fila nr. 20 se află Decretul 267/1949 privind Uniunea Scriitorilor din Republica Populară Română (decret devenit caduc).
                    c) la Fila nr. 19 se află Decretul 271/1950 privind Uniunea Compozitorilor din Republica Populară Română (Decret devenit caduc);
                     În fapt și în drept, aceste acte administrative individuale de putere publică și-au epuizat efectele la momentul adoptării lor și, cu alte cuvinte, se poate concepe și este chiar necesar/impus de articolul 154, aliniat 1, din Constituția României, din 1991, să înceteze producerea, începând cu data aplicării Noii Constituții, de efecte juridice incompatibile cu noua Lege Fundamentală. Ca urmare, nu suntem în fața unor legi în vigoare, consecința fiind că Tribunalul Municipiului București a acordat personalitate juridică ANUC, deși este constituită din entități fără personalitate juridică.

                     Tot din actele dosarului reiese faptul că Uniunea Teatrală din România, aidoma U.S.R., în lipsa unei sentințe de acordare a personalității juridice, a introdus la Fila nr. 122  din Dosarul 43/S/1995 al Tribunalului București, cu scopul de inducere în eroare a Instanței de Judecată (lucru care a și reușit), Încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 15 12 1993 în Dosarul Civil nr. 1027/PJ/1990  - o cerere de modificări ale unor acte constitutive inexistente.

                     La fel, asemenea unui Grup infracțional organizat USR a reușit, și ea, să inducă Instanța Tribunalului București în eroare prin introducerea la Fila 21 a Dosarului 43/S/1995 a Încheierii din Ședința Camerei de Consiliu pronunțată la data de 19 septembrie 1994, în Dosarul Civil 158/PJ/1994 - o cerere de modificări a unor acte constitutive inexistente, luând ca model procedura ilegală a UNITER. 

III

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA NU RECUNOAȘTE SCHIMBĂRILE DE LA 1989, NICI CONSTITUȚIA ACTUALĂ A ROMÂNIEI ȘI SE LEGITIMEAZĂ CU ÎNFIINȚAREA EI DE CĂTRE PARTIDUL COMUNIST, LA 1949. UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA ESTE O ORGANIZAȚIE CARE PRIVILEGIAZĂ ȘI RĂSPLĂTEȘTE MEMBRI AI NOMENCLATURII PARTIDULUI COMUNIST, FOȘTI OFIȚERI AI SECURITĂȚII, INFORMATORI AI ACESTEIA ȘI CHIAR AGENȚI AI FOSTULUI KGB DIN DECEDATA UNIUNE SOVIETICĂ.

                     Auto-declarată organizație bolșevică, de inspirație leninistă, U.S.R. este, în fapt, condusă de către un grup infracțional organizat, cu rolul de a submina și de a periclita, economic și cultural, securitatea națională. 

OMULEȚII VERZI DE LA USR - STRUCTURA NEO-STALINISTĂ CARE A REINSTAURAT DIRIJISMUL BOLȘEVIC ÎN CULTURA ROMÂNĂ - SE ȚIN CU GHEARELE DE POZIȚIILE CUCERITE ÎN ANUL 1949.